Ce-i place lui și mie nu (partea I)

Ne-a apucat făcutul listelor la ceas de seară – ce ne place și ce nu ne place. Am râs cu poftă printre bucăți de ciocolată și ținut în brațe. Cum de ne-am nimerit noi, două lumi așa de diferite în aceași casă? Cum a făcut întâmplarea să ne ciocnim și să ne lipim unul de altul și să nu ne mai vină să ne dăm drumul? Să ne completăm drumurile și așteptările și dorințele și planurile. Să încep eu, să avansez, să o ia el de unde m-am oprit eu să-mi trag sufletul și să-mi arate o altă cale, un alt drum la care mintea mea n-ar fi ajuns. Așteptam o jumătate – pentru că așa credeam că trebuie, o jumătate pentru jumătatea mea și când colo am primit un întreg și m-am văzut și pe mine întreagă. Diferiți și o știm și cu poftă de a nu fi la fel și nici de a tânji să fim la fel.

– Mie-mi place aici* faptul că îi simt pe toți parte a comunității. Le pasă de ce se întâmplă cu tine, te sprijină, îți dau sfaturi. E o chestie pe care nu o găsești oriunde… spune el.

– Eu de asta am fugit toată viața. De sfaturile altora și de cheful lor de a-ți spune părerile lor. De a se băga în calea ta, de a te ajuta. De sistemul ăsta de sat, comunitate. Iubesc anonimatul. Să nu mă știe vecina și nici eu pe ea, spun eu.

– Dar nu-ți dai seama? Până la urmă oamenii de aici nu încearcă să te convingă să faci așa cum îți spun ei. Dar le place ideea de a-și spune părerea, de a ți-o împărăși, de a sta la taifas, de a despica firul în patru. Nu contează că discută despre același subiect zile-ntregi. Nu. E ideea de a te implica în viața celorlați, de a-i simți pe toți parte, de a simți cu ei, spune el.

– Știu ce zici. Și nu-mi place. Mă sufocă. Discuții lungi, dat cu părerea, patos și pumni în masă, farfurii sparte, temperament, deschidere, suntem toți o mare familie. Nu-mi place și pace. Nu mă regăsesc, nu o simt, nu mă simt, spun eu.

– Asta-i frumusețea aici. Ritmul, gândurile, simți că trăiești. Te enervezi, spargi, nu te judecă nimeni, te ridici, sunt oameni în jur, oameni, carne, sânge, suflet, inimă, puls. E viață cu de toate – e pasiune, spune el.

– N-o simt. Prefer liniștea, eu cu mine și gândurile mele. Câțiva dragi aleși, în jur. Individualism, nu neaparat comunitate, spun eu.

– Dar până la urmă ăsta va fi viitorul dacă vrem să mai fim. Comunitate. Unul lângă altul, o mână-ntr-alta, spune el.

– Ești optimist, spun eu.

– Incurabil, spune el.

*în Grecia adică

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Ce-i place lui și mie nu (partea I)&8221;

  1. Eu sunt o pasionala si temperamentala si mi-ar placea sa traiesc o vreme printre ei.Cand am stat numai anumite perioade de timp in Grecia m-am simtit minunat, dar cred ca zilnic sa traiesti asa ceva e deja prea mult ! 😀

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s