Plan

E una din zilele ălea-n care-s pusă pe gânduri. În care mă caut. În care mi-e dor să fiu doar Alexandra, nu Alexandra mama lui Ionuț, nu Alexandra nevasta crețului. Să fiu doar eu cu mine și ale mele gânduri. M-am întâlnit de dimineață cu niște amice – partenere de întins și exerciții, au râs și s-au distrat.

– Ce altceva mai vrei, măi? Unde să te cauți? Ia-l pe Ion la stadion, bagă trei ture de alergare și pici lată, fără chef de căutări. Caută ceva de făcut, nu te ține destul de ocupată copilul?

Adevărul e că m-ar ține. Dar azi sunt cu mintea-n alte părți și să fiu al naibii de nu mi-e dor de mine. Așa că mi-am pregătit o carte și o cremă de protecție solară, un prosop și banii de cafea. Am planu-n cap, că nu pot fără. Iau copilul de la grădi, îl aduc acasă, aștept să vină ta-su și plec în căutare-mi. Măcar până pe seară. Eu cu mine și doar noi două.

Voi aveți momente din ăstea? Și dacă da, cum le dați de capăt?

 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Plan&8221;

  1. Eu traiesc intr-un moment din asta de cativa ani incoace, de cand am inceput sa simt ca nu mai contez deloc, dar deloc, prinsa la mijloc intre o mama prea batrana si bolnava si un copil prea mic si neajutorat. Si nu am scris asta ca sa ma laud sau, dimpotriva, sa ma plang, ci ca sa dau un exemplu de tipul „asa nu!”. Nu lasa sa se adune prea multe motive de nemultumire, prea multe renuntari, prea multe compromisuri. Nu te cunosc, te citesc doar de vreun an (parca), dar am simtit „trouble in paradise” de la primul articol cu diferentele dintre romani si greci. Si m-as bucura sa ma fi inselat 🙂

    Apreciază

    • Ei, nu-s chiar trouble in paradise, sunt doar niste revelatii de care am parte. Nu am ascuns niciodata faptul ca nu imi place la nebunie aici si nici ca nu rezonez cu natura oamenilor astora. Doar ca speram cumva, ca-n timp, neplacerile astea se vor ameliora cumva. Ei bine, nu s-au si nici nu se vor. Asa ca pana vedem incotro o apucam, e nevoie sa ma regasesc pe mine. Ca sa nu ma trezesc in alta parte, cu acelasi tip de probleme :)))

      Apreciat de 1 persoană

      • Cunosc Grecia doar ca turist si o consider, de la acest nivel, tara mea preferata, de departe. E drept, sunt si grecoaica pe sfert, ceea ce ma face subiectiva. In Grecia ma simt cel mai in largul meu dintre toate locurile in care am fost. Imi identific trairile pasionale ca fiind mostenite de la bunicul grec, la fel ca si dragostea de muzica, dans si barbati. Habar nu am, insa, cum ar fi sa traiesc permanent acolo, nu doar sa ma lafai la soare o saptamana pe an, in vreo insula rupta din rai. Probabil m-as enerva si mai rau decat in Romania. Ceea ce e greu de imaginat 🙂

        Apreciat de 1 persoană

  2. Eu imi iau momente din astea cam de cand avea piciul 3-4 luni, mama denaturata ce eram, il lasam cu tac’su si cu biberonul si ma duceam sa respir in alta parte -ori singura la o cafea, singura la coafor sau la mall, sau cu cate o prietena. Acum mi-e mult mai usor, ca am si exercitiu si timp – 3 zile el merge la after, eu la birou, dar am program flexibil, asa ca uneori stau 5 ore si imi mai raman cateva numai ale mele, uneori casc gura prin centru si ma machiez la Douglas, alteori iau aparatul cu mine si umblu lela si fac poze, alteori vin acasa si fac o baie cu spuma

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s