În doi

Nu știu voi cum sunteți dar eu pe câtă nevoie am de timp cu mine, tot pe atâta vreau timp și-n doi. Nu-s sclifosită și nici nu pun mare preț pe unde-i să se întâmple să stăm amândoi de povești întru conectare, dar îmi place să aleg și să-mi fac parte de ieșire-n lume. Fie că-i vorba de cafea, cinema, cină-n doi. De excursii și plecări de măcar o zi sau două nici nu mai zic nimic. Programul lui e plin, e de dimineața și până seara. Ne cade bine să stăm tolăniți pe canapea, în sufragerie, să ne uităm la un film sau pur și simplu să vorbim unul cu altul. Ador serile de sâmbătă seara de acum, ăstea pe care le-am dat la schimb pe cele de umblat noaptea-n oraș. Să-l știu pe pitic dormind dus, să mă cuibăresc și să văd juma’ de film până mă ia somnul. Îmi place să împart patul cu o carte și cu cititorul înfocat de langă mine. Ne-au prins multe ore târzii povestind acasă, cu poftă de pus țara la cale și viața în program. Dar uneori, uneori tânjesc după ieșire-n lume. Doar noi doi. Seri în oraș se întâmplă. Nu-s rare dar nici nu-s atât de dese încât să fie parte din rutină. Avem o doamnă ce-l păzește pe Ionuț cu mare drag – el oricum adoarme devreme și noi putem lua o cină-n doi. Îmi place să-mi aleg câte o rochie și o pereche de pantofi din ăia de-i scot doar când nu am program de alergat după copil.. Să plecăm de acasă de mână și să ne-ntoarcem tot așa. Să vorbim și despre noi și doar despre noi. E bine, încă ne place și noaptea-și are farmecul ei.

Însă dacă mă întrebați pe mine, de departe, ieșirile mele preferate sunt ălea matinale. Și-a schimbat programul, două dimineți pe săptămână lucrul începe mai târziu și avem două ore pentru noi și cafea și miros de mare. Mie ăstea zile și întâlniri îmi plac mult. Să vă mai spun  și despre alea spontane, când Ionuț merge acasă la vreun prieten, direct după grădiniță și mă trezesc singură la prânz, la un telefon depărtare de al meu soț?

Iubesc ieșirile cu mine și doar cu mine și pe alea-n trei le ador. Dar ăstea-n care suntem doar noi doi au aerul lor special. Mi-s dragi și am nevoie de ele. Nu-s singura care simte din ăstea, așa-i?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: