8

Azi se împlinesc 8 ani de la prima postare pe blog. Era un gând despre o cană – gând supărat și de dat cu el de pământ. Cu cana am dat atunci. Undeva în primele luni aici mi-a venit ideea: n-ar fi rău să scriu ce trăiesc, s-or gasi destui curioși pe lume să (mă) citească. Cana aia a fost impulsul de care am avut nevoie și de atunci, cu mici pauze, m-am ținut de povestit. De când 1+1 au devenit trei, parcă-s tot mai multe gândurile pe care vreau să le dau mai departe. Întâmplări și inspirație cât cuprinde. Trăiesc pe un punct de pe o hartă care nu mi se potrivește deloc. Nici mentalitatea, nici felul ăstora de a fi nu-mi merg la suflet. Zi de zi câte ceva mă scoate din sărite sau mă face să-mi dau ochii peste cap, dar adevărul e că fără ăstea, n-aș avea ce povesti. Viața pe o insulă-n Grecia, cu 300 de zile cu soare și plajă la o aruncătură de băț ar fi monotonă, așa, ca de ieșită la pensie. De-mi plăceau toate mai aveam motiv de haz de necaz? Așa scriu și mă descarc și parcă, încet încet, nu neaparat că-ncep să-i înțeleg, dar ăstea minusuri îmi sunt tot mai indiferente. Le consider doar vârf de peniță care să-mi urnească pofta de pus pe hârtie. Mă rog, tastatură, monitor, platformă, blog.

Azi sărbătoresc 8 ani de scris, de gânduri și întâmplări istorisite. La mulți înainte, zic.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;8&8221;

  1. Iti urmaresc blogul de ceva vreme si e foarte haios, felicitari. Desi nu inteleg partea cu „mentalitatea si felul lor de a fi” pentru ca mie mi s-au parut foarte asemanatori cu noi grecii, cu superstitiile, bagatul in viata altora, ideile retrograde, nu mai spun partea cu religia sufocanta… poate ai avut noroc de un mediu in Romania care nu reflecta majoritatea, dar aceste metehne sunt la fel de prezente si la noi minus atitudinea prietenoasa si primitoare. E interesant ca nu-ti afecteaza relatia de acasa cand rabufnesti in privinta asta, ca la mine discutiile astea s-au terminat mereu cu „well, you’re always free to go back…” dupa ce s-au saturat sa dea din cap politicos la criticile mele. Eu simt la fel fata de canadieni, ca sunt altfel, ca nu ma pot adapta lor, ca nu-mi place cultura lor (la anglo-canadieni ma refer), si asta mi-a afectat relatiile cu barbatii lor pana i-am scos total de pe lista de optiuni. Noroc ca aici bufetul e foarte divers :). Succes si la mai multi ani de blog!

    Apreciază

    • :))) Oh, da, romanii-s foarte asemanatori grecilor tocmai asta o fost si motivul pentru care am plecat din tara cat de des am putut. In Germania m-am simtit cel mai acasa, in Austria la fel – Viena e in continuare orasul meu de suflet, mi-a placut si America la nebunie. Destinul insa a vrut sa ma indragostesc nebuneste de un grec care, ia de aici ameteala de imprejurari, e foarte diferit de tot ce-i in jur si in acelasi timp foarte aproape de felul meu de a fi. Acum facem planuri de plecat pe altundeva, sa vedem, ne ies?:)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s