Ce facem și ce le facem?

De zile bune îmi trec prin față și pe la urechi tot felul de chestii care ma fac să mă întreb, retoric și cu tristețe: Ce naiba le facem noi copiilor noștri? Îmi pun întrebarea și simt cum crește-n mine furie și neputință și oftică. Ce facem cu ei?

Am mai spus-o și altă dată. Am plecat din țară înainte să am copii așa că n-am trăit să văd cum e să ai copii în România. Văd și aud de la oameni dragi din jur dar și ei îmi sunt asemănători în gândire și simțire așa că nu bag mâna-n foc pentru o generalizare (cu toate că bine-ar fi!) Trăiesc aici de aproape 8 ani din care, în ultimii șase sunt pe lângă multe altele și mamă. Interacționez cu alte mame, alți copii, altă cultură (nu chiar total diferită de-a noastră, dar mai pregnantă în anumite privințe, ca să mă exprim elegant!), alte obiceiuri. Mi-e greu să fiu empatică pentru că-s cam la polul opus față de ale mele credințe privind creșterea copiilor, dar mi-am propus să-i las în pace fără să judec. Vorba lungă, cu practica-i mai greu.

Și studiez și observ și nu pot, dar nu pot chiar de-ncerc, să mă abțin să nu exclam și să-mi vină să urlu, dar să urlu! cu toată puterea. CE NAIBA LE FACEM COPIILOR?

La grădi lui Ionuț a fost organizată o ședință cu o terapeuta – ergo /logo terapeută care a fost chemată de către educatoare (susținătoare ferventă a mersului la școală cât mai târziu!) să testeze copiii pentru a vedea daca ei, ăștia din clasa pregătitoare, sunt pregătiți de mers în clasa 1. Am mai povestit eu despre sistemul (stupid) de învățământ de aici – copiii încep școala de la 6 ani jumate – dac au norocul să fie născuți în ianuarie, la 5 ani jumate, dacă-s născuți în decembrie. Că toți merg în același an, indiferent că unu-i născut în ianuarie sau decembrie. Și testul ăsta pe care l-au făcut, îți poate spune, aproximativ, dacă al tău copil e pregătit ori ba. Dacă nu e pregătit (pentru că, dăăăăăăhhhh, sunt mici!), îl mai poți lăsa un an la clasa pregătitor sau, îl poți pregăti ca să fie pregătit. Da, există manuale care să-l pregătească și pe cel mai nepregătit dintre ei.

– Nu-i putem lăsa să meargă la școală când sunt pregătiți? Încă un an la pregătitoare și cu siguranță vor fi altfel. Mai maturi, mai crescuți, mai ușor de lucrat cu ei, întreb și eu ca proasta-n târg.

Educatoarea îmi dă dreptate, majoritatea părinților se încăpățânează să mă convingă de faptul că „nu are rost să piardă un an  (?! cu joaca?!) nu are sens să amâni, pentru că și ei tot așa au mers și-s bine (asta pentru mine e argumentul suprem!) pentru că, asta e, ce sa facem, ăsta e sistemul și nu-l vom schimba noi (miorița-i lectură universală, pare-se) pentru că oricum e greu dar copii-s deștepți (majoritatea au impresia că eticheta copil care nu e pregătit e egală cu copilul e prost) și chiar dacă se vor chinui puțin (de ce să se chinuie dacă nu e nevoie? A, pentru ca să „câștige” un an!) vor reuși. Îmi dau seama că n-are rost să-mi bat capul. Vizita la terapeuta mă convinge că oricum testele ăstea sunt doar niște tabele cu numere și opțiuni de bifat. Sunt curioasă de ce nu-i al meu copil pregătit de școală și-mi arată niște desene care au fost făcute strâmb și când l-a corectat el a răspuns că lui așa-i plac. Niște întrebări care să descrie capacitatea lui analitică și de ansamblu unde exista doar un răspuns corect pentru punctaj maxim.

Întrebare: De ce avem frigider în casă?

Ionuț: ca să ținem lucruri în el. (bine că nu și-a amintit de Poveștile pentru micuții pofticioși unde domnul Frigider vorbește!)

Răspuns corect: ca să păstrăm alimentele să nu se strice (mă rog, ceva de genul)

Întrebare: Piatra e grea, pana este…

Ionuț: piatra e grea, pana nu e piatră.

Răspuns corect: Pana e grea, pana este ușoară.

Și alte rânduri de întrebări din ăstea – la unele a nimerit răspunsul corect, la altele ba, punctaj ok dar nu-i neaparat pregătit de mers la școală (lucru pe care noi oricum îl știam fără să fi făcut nici un test). Dar evident, există manuale care să-l facă în următoarele trei luni să fie numai bun de trimis în sistem. Chestie la care noi nu ne vom înhăma, dintr-un motiv care altora li se pare stupid – vrem să-l mai lăsăm un an să fie copil și să se joace. Anul pierdut al altora noi îl vedem ca pe un câștig.

În aceași ordine de răspunsuri la întrebarea CE NAIBA LE FACEM COPIILOR? vine și vizita crețului la grădinița lui Ionuț Să planteze flori. Din 20 de copii, 10 au stat drepți și nemișcați să nu se murdărească pe haine sau pe mâini cu pământ. Când omul le-a spus că nu se poate planta floare fără să te murdărești, au atins cu frică ce era de atins. Doi copii – de vârsta lui Ionuț i-au spus fericiți că n-au atins niciodată noroi. Și nici pământ de flori. Și cât e de frumos. Crețului i s-a făcut pielea de găină și mie la fel.

Așa că mă întreb și vă întreb – ce naiba e cu graba asta de a-i face oameni mari fără să-i lăsăm să fie copii. Dacă nu se murdăresc acum, oare când o vor face? Dacă nici la patru, cinci, șase, șapte ani nu au voie să se joace cu noroi și pământ și bălți și bolovani și frunze moarte, atunci când? De ce-i mai important să fie pregătiți de școală înainte de a fi pregătiți de la mama natură? De ce îi chinuim și nu-i lăsăm să se bucure de ce-i normal și natural și în ritmul care trebuie, dar mai ales CÂND trebuie?

Cică-s prea cu idei. Că nu-i bine, că așa-i sistemul, că trebuie să-i ajustăm și să-i pregătim pentru viață… Halal viață…

 

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Ce facem și ce le facem?&8221;

  1. Uite, eu cred un pic diferit aici. Problema nu e varsta la care, problema e ce se intampla la scoala pe care o incep ei la X ani. Ca daca sistemul e prost, x-1, x, x+1, oricat scazi sau aduni la X, tot nu e ok
    Olanda, scoala incepe la 4 ani, invatamantul obligatoriu la 5. Al meu a mers la 4 ani si o sapt. Nu e deloc, dar deloc stress si presiune pe copii. Abia de la anul, 6+, incep un usor dresaj cu stat o perioada de timp locului si din astea. Acum invata prin joc, de toate, de la gatit la sistemul solar, cine retine, ok, cine nu, tot ok

    Apreciază

    • aici problema e ca incep devreme si e horror programa școlară! De fapt asta e problema, in anul pregătitor a fost la o gradi particulara foarte light, joaca multa etc, invata chestii jucându-se, in timp ce prieteni de-ai lui, la an pregătitor la stat, sunt deja in regim de scoala… N-am problema sa mearga la scoala la 5 ani da’ sa fie programa pentru varsta aia, nu orar de la 8:15 pana la 14 si apoi alte 2 ore de teme dupa :((( Numa’ cand ma gandesc ma ia cu tremurici

      Apreciază

      • Te cred! De ce crezi c-am fugit? Aici n-au teme pana pe la 10 ani, undeva in clasa 7-8. Sistemul olandez e complet diferit, copiii astia chiar sunt fericiti si invata cu placere. Luna asta invata sa-si exprime emotiile, avem si noi, parintii, indrumar de la scoala, cu scopul final de a-i invata sa spuna acasa si sau la scoala oricand simt un disconfort, daca se simt nervosi /tristi, care sunt limitele acceptate in relatiile umane, o lista intreaga. Zau daca la 5 ani juma nu e asta mai important decat ecuatii diferentiale si statul smirna pe scaun. A, si au plantat fasole, ca luna trecuta au invatat despre mancatul sanatos, de unde vin fructele si legumele si din astea. Rezultat masiv, cere singur tot felul de fructe si legume noi, e atent cand il atrage un ambalaj in magazin si ma intreaba ce contine. ..si mai am, dar ma intind
        Multa bafta!

        Apreciază

  2. A, orar au 8.15 -15.00, minus miercuri cand e pana la 12:30, dar in primul an au multe zile libere si vacante, treptat le raresc.insa activitati fac pana in pranz, au o ora pauza de masa si ii zbenguie fie afara, fie in sala de sport f mult

    Apreciază

      • Hehe, nu, voiam doar sa-ti mai confirm (desi nu cred ca ai nevoie ) ca se poate si altfel, sa aiba copilarie si sa si invete. Dar pt asta e nevoie de un sistem educational si social eficient si asta se face in timp, dar daca nu permite contextul cultural e in zadar, de unde si emigratul
        Uite, eu azi am frecat duda pe internet deoarece la 3 cand a iesit de la scoala si-a aruncat ghiozdanul (care contine 2 sticle de apa si caserola de pranz si caserola de fructe de la 11, nu te gandi la orori) si a iesit la joaca in cartier cu ceilalti copii. De capul lor. Toti de 5-6 ani sau pe acolo. Il verific din cand in cand, dar de regula cat se aude harmalaie nu ma deranjez. Par nesupravegheati, dar toti sunt atenti, un fel de it takes a village to raise a child 😊 si nu e village, e un oras cat Iasiul si locuim aproape de centru
        Lupta cu morile de vant e obositoare, just focus on leaving 😊

        Apreciază

  3. Off, cat de bine inteleg ce spui. Fetita mea e la o gradinita privata in Romania. A facut 5 ani in ianuarie si nici prin cap nu-mi trece sa o ducem la clasa 0. Cand au aflat parintii colegilor ei, m-au intrebat socati de ce nu o ducem la scoala ca e desteapta, puternica, bla, bla, ca de ce sa piarda 1 an. Le-am spus ca nu e pregatita, ca vreau sa o las sa se mai joace. Soc!!! Suntem priviti ca niste ciudati pentru ca insistam sa-i scoata zilnic afara, sa mai lase fisele, sa-i lase sa se joace. Si eu mi-am pus de foarte multe ori intrebarile din titlu. Nu am gasit insa raspunsul…Pana una alta, eu vreau sa-mi las fetita sa se joace, sa se murdareasca (da, noi iesim afara cand ploua si luam toate baltile la rand), sa isi juleasca genunchii.

    Apreciază

  4. Ioi, nu-mi pot inchipui copilaria fara noroi, pietre, mocirla si balti.
    Si fara animale domestice pe care sa puna mana, nu doar sa le admire de la distanta… 😦
    Sper sa reusiti sa gasiti alta tara mai pliata pe convingerile voastre.

    Apreciază

  5. și de la mine o vorbă – aici in Germania (de nord, că în sud e iar diferit) există și cei, care se grăbesc ca copiii lor să intre cât mai repede in sistemul de luptă cică civilizată și cei care susțin joaca și o perioadă de copilărie cât mai lungă. noi facem parte din categoria a doua. iar primul an la școala am ales sa-l începem încet, adică de la 7:50-12:10. teme se dau numai de luni până joi și se pot face în 10-15 minute. ce am învățat eu până acum in viață – take care of yourself, because nobody else will. așa că noi ne vedem de treaba noastră și ne mișcăm cum să ne fie nouă si copiilor mai bine. vă țin pumnii să găsiți și voi locul potrivit vouă.❤

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s