Cartea de pe noptieră

Sunt cititoare de când mă știu. Cititoare și călătoare în aceeași măsură și intensitate. Dă-mi un bilet de avion și o carte bună și te voi purta mereu în suflet și-n minte. Nu-i bucurie mai mare decât să-mi primesc cărțile noi comandate sau să am geanta grea după o vizită la librărie. Port o listă lungă de autori preferați dar îmi place să-mi las mintea liberă când vine vorba de literatură. Citesc aproape orice gen și nu mă feresc de experiențe și necunoscut. Am faze și faze, când se apropie vara, trec inevitabil în zona de nord, romane polițiste cu aer scandinav, iarna mai degrabă mă prinde cu romane istorice sau apariții noi. Îmi place la nebunie să sar de la un gen la altul și rar mi-e dat să citesc cărți ale aceluiași autor fără să fac o pauză între ele. Excepția o fac romanele în care personajele principale se plimbă dintr-o carte în alta timp de mai multe volume și… Elif Shafak.

Am descoperit-o din întâmplare – Onoare a fost primul roman care mi-a căzut sub ochi și mi-a intrat, vrăjit, în suflet. A urmat imediat Bastarda Istanbulului și Palatul Puricilor. Una după alta, m-au lăsat fără răsuflare și fără pofta mea veșnică de a căuta altceva. E una dintre autoarele cu care m-am identificat, știi cum e să simți pe cineva că-ți vorbește pe limba ta? Poveștile și cursul lor le simțeam de parcă le-aș fi schițat eu. Mi s-a făcut pielea de găină, ce expresie urâtă dar cât de aproape de adevăr! scriind rândurile ăstea. Îmi place mult să recitesc cărți, dar să recitesc TOATE cărțile unui autor, ei bine, asta nu mi s-a mai întâmplat. Ați înțeles, e autoarea mea preferată. O descopăr la 35 și cred că e la momentul potrivit. Săptămâna trecută am primit ultima carte din colecție (nu cronologic) dar sigura care-mi lipsea și după primele 70 de pagini, revin cu gândul și siguranța: e autoarea mea preferată. Îi simt vorbele. Le simt.

Mi-a readus sufletul la începuturile schimbării. Când Alexandra a mai îmbrățișat un rol pe lângă cel de EA și povestitoare și soție de băiat cu părul creț, de călătoare, de visătoare și câte și mai câte. Când Alexandra a devenit ȘI mama lui Ionuț doar că atunci și-ul își pierduse din intensitate până s-a șters de tot și s-a lăsat călcat în picioare de DOAR. Îmi amintesc cum eram înconjurată de oameni entuziasmați pentru care nimic în lume nu egala șansa de a fi mama și-mi amintesc, vai, cum îmi amintesc, dorindu-mi să simt la fel și învinovățindu-mă că nu. Că nu simt. Mi-am ascuns sufletul, l-am acoperit și m-am temut multă vreme de gândul că ceva nu-i bine, ceva sigur nu-i bine cu mine de nu simt cum trebuie să simt. Dacă aș fi știut, câte momente negre n-aș fi trăit.

„…nu neg că a fi mamă este unul dintre cele mai minunate daruri ale vieții. Îți modelează inima de parcă ar fi din lut, punându-te în armonie cu ritmul universului. Nu fără motiv, nenumărate femei spun că este cel mai bun lucru care li s-a întâmplat în viață. Sunt de acord cu ele din tot sufletul.

Totuși o femeie nu devine mamă chiar din clipa în care naște. E un lucru care se învață, iar unora le ia mai mult decât altora. Unele femei, la fel ca mine, se simt zguduite din temelii de întreaga experiență.” (Elif Shafak, Lapte negru, ed. Polirom 2015)

Acum, privind în urmă nu știu dacă am suferit de depresie postnatală. Sună pompos eticheta asta și greutatea i-a fost cu atât mai mare cu cât cultura în care am ales (sau m-a ales) să trăiesc pune mare accent pe maternitate. E scopul final, e ceea ce trebuie să faci, ceea ce se așteaptă să faci. Să ai copii. Și în clipa în care-i ai, să uiți de tot și să fi mamă. Ce altceva să-ți mai dorești? De ce să-ți mai dorești? Nu e nimic mai frumos pe lume decât să ai copii. Ți se împlinește viața, se închide cercul, nu mai ai nevoie de nimic. Te vei sacrifica fericit, te vei bucura de sacrificii, vei aștepta să fie recunoscători pentru sacrificiile făcute. Ăsta e rolul tău. Mamă. Amin.

„… M-am apucat să vorbesc cu alte femei despre experiențele lor postnatale. Am fost surprinsă să descopăr cât de multe trecuseră prin turbulențe emoționale asemănătoare. De ce n-am știut mai multe despre asta? Mi s-a spus mereu că femeile sar în sus de bucurie de îndată ce-și țin bebelușii în brațe. Nimeni nu mi-a spus că, sărind în sus, unele dintre noi ne lovim cu capul de tavan și rămânem o vreme amețite.” (Elif Shafak, Lapte negru, ed. Polirom 2015)

Ce frumos. Și cât de adevărat. V-o recomand din tot sufletul. Și de aveți nevoie și de nu, și de nu credeți că aveți. Merită fiecare minut petrecut cu lectura ei.


 

 

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Cartea de pe noptieră&8221;

  1. intr-o ordine aleatorie, cum imi vin in minte:

    1. o sa citesc Lapte negru, ca prea bine inteleg si eu ce zice.

    2. si eu m-am trezit inconjurata de femei a caror ocupatie e suficient sa fie DOAR mame. e drept ca mai mult in mediul virtual, pe bloguri si pe diverse grupuri, dar am simtit sentimentul de viunovatie ca eu nu sunt asa. ca eu nu simt asa. ca nu vreau sa fiu DOAR mama cuiva. vreau si ca cineva sa fie fiica MEA, sa poata spuna despre mine: Andreea e mama mea. cu mandrie, cu bucurie, cu sentimentul ca sunt numai a ei. suna egoist? este. nu ma pot abtine si nici nu vreau. ii voi fi mama fiicei mele, va fi mereu prioritatea mea, dar nu voi uita sub nici o forma de mine. nu ma voi sacrifica cand nu va fi cazul, nu voi trai pentru ea exclusiv (desi afirmatia asta intoarsa pe cateva fete poate fi contrazisa chiar de mine).

    3. si eu am facut o singura exceptie in ceea ce priveste cititul a doua carti consecutive de acelasi autor. cred ca va ramane singura pentru ca eram curioasa ce se intampla cu Imparateasa Orhidee si acum citesc Ultima imparateasa. In schimb am citit tot ce-a scris Khaled Hosseini si imediat cum mai publica ceva o sa citesc.

    Apreciază

  2. Eu am citit doar Bastarda Istanbulului , mi-a placut mult, Black Milk e pe lista deja, numai sa ajung la ea
    ma tot plangeam eu ca nu ma mai satisface nimic, am fost hooked rau de tot in cateva, aseara am terminat My Sister’s Keeper, de Jodi Picoult, tulburatoare fara sa fie apasatoare, scrie f bine
    eu nu recitesc aproape deloc, am senzatia ca nu-mi ajunge timpul meu pe lumea asta sa citesc tot ce-mi doresc
    si eu citesc din toate genurile, daca-mi place un autor revin , dar nu consecutiv, Hosseini imi place si mie. Si Sue Miller. Si si si

    Apreciază

  3. Dragă Alexandra, m-ai atins cu acest post…și pe mine. Povestești despre o autoare, însă eu vreau să-ți povestesc despre subiectul din a doua jumătate a postului tău.
    Când am aflat ca sunt însărcinată (cu primul copil) mai întâi nu am crezut pentru că deja mă simțeam deja depășită cu vârsta și îmi încheiasem această așteptare. După ce s-a născut primul copil am trăit primul an aproape ca in transă. Mă luptam să fac față schimbărilor emoționale și cognitive. Mi-a fost foarte greu. Pe dinafară jucam și eu rolul așteptat, insă pe dinăuntru mă intrebam unde? cum? ce? inc-odată că n-am înțeles. Eram tulburată rău. La al doilea copil, la fel neașteptat, mi-am zis, ok acum cam știi ce te așteaptă și cum merge treaba. O să reușești tu. Eram mai clară in cap și nu mă mai simțeam cu picioarele mai aproape de pământ. Îl vedeam, dar încă nu îl simțeam. Găsisem un oarecare mod să văd și să-mi trăeisc viața. La al treilea copil, dorit și așteptat, am fost deja bine înfiptă în pământ. Ce vreau să zic cu prea multe cuvinte, nu m-am născut mamă, am devenit-o, cu fiecare an și cu fiecare copil. Plus că datorit greutăților și perspectivelor nepotrivite mie din partea ”lumii” am avut impulsul să caut și să întreb…până am găsit direcția în care vreau să merg.

    Apreciază

  4. Buna, am descoperit de ceva vreme blogul tau, dar nu am comentat niciodata pana acum. Recomandarea ta a picat la fix pentru ca am nascut acum 6 saptamani si inca lucrez la acomodarea la statutul de mama. Am comandat-o deja si maine o sa ajungă. In alta ordine de idei am nevoie sa niste sfaturi legate de invatarea limbii grecesti. Ai putea, te rog, sa imi dai o adresa de mail unde ti-as putea scrie? Toate cele bune!

    Apreciază

  5. Pingback: Recenzie Lapte negru - Elif Shafak | Tomata cu Scufita

  6. Pingback: Cărți 2016, liste 2017 |

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s