Agitație cu un strop de liniște

Trăiesc zile cu ore multe și agitate, am intrat pe final cu pregătirile pentru un eveniment pe care-l organizăm la noi în oraș și simt cum pulsez. Cum îmi pulsează toate a nebunie. Sunt obosită și cu gânduri în trei limbi și-n zeci de direcții. După pauza de scris și lucrat de acasă – bine-a fost, nu mă plâng! am intrat acum într-un vârtej nebun. Mă trezesc devreme, adorm târziu, visez liste și oameni și nume, îmi scotocesc prin toate ungherele minții să nu cumva să dau ceva uitării. Mi-e tare pusă la-ncercare răbdarea, nu-i lucru ușor să faci echipă cu greci. Fiecare întâlnire e motiv de discuții lungi, multe nerelevante, zicem doar de dragul zisului, dar am început să accept (nu, în continuare nu-i cale să-mi placă treaba asta!) că așa-s ei și nimic nu-i schimbă. Au mai rămas trei zile și-n ultimele zece am uitat de toate și de toți. Mi-e dor de Ionuț, mi-e dor de ta-su. Ajung noaptea acasă, parchez scurt în patul lui Ionuț să-l strâng și să-l miros apoi mă duc în patul mare și îmi pun capul în spatele crețului și adorm în timp ce fac mișcarea.

Azi vine mama, motiv de bucurie. Din orele ce mi-au rămas noaptea, vreau să fur măcar două pentru un pahar și o poveste cu cel mare. Ce bine-i când ies toate așa cum trebuie și în toată nebunia îți iese-n cale un punct de liniște…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s