Concurs și poze și vacanță

Îi știți pe oamenii ăia care umblă cu aparatul foto legat de gât? Care la fiecare pas își setează telefonul și mai fac o poză? Care nu lasă nici un moment să treacă doar așa, fără a-l imortaliza? Ei bine, eu sunt unul dintre ei. Așa că vă dați seama, când am stat cu draga... Citește în continuare →

Reclame

Zgomot

Nu cred că există neam de oameni mai gălăgioși decât ăștia printre care mi-e dat să trăiesc. În Grecia conceptul de liniște e inexistent. Veșnic se aude pe fundal un murmurat (ăsta în cel mai bun caz!) un zgmot, ceva, oricât de mic, liniștea nu poate doar să fie. Nu, nici vorbă. M-am trezit cu... Citește în continuare →

De sezon

Pentru că de astăzi și până marți avem parte de temperaturi serioase (eu m-aș lega de aerul condiționat și aș da p-afară în septembrie!) mi-am amintit de poveștile mele despre Evia. Că tot mi-au trebuit șapte ani până să-mi vină cheful să vă povestesc și vouă pe unde-mi petrec eu verile (și viața). Așa că... Citește în continuare →

Prima serbare

Mie mi-au plăcut mereu serbările. Da, citiți bine. Serbările ălea clasice de la grădi cu recitat de poezii și cântat și dat în spectacol. Aș fi spus replicile fiecărui coleg de mi s-ar fi cerut, mai ales că majoritatea era clar că nu aveau stofă de scenă și-i apuca rușinea în fața publicului. Nu-mi amintesc... Citește în continuare →

Măseluța cu tâlc

Unul dintre subiectele pe care nu le poți evita dacă trăiești în Grecia e cel legat de mâncare. Bucatele-s parte din inima omului și când cineva așterne masa pentru tine, e semn bun. Grecii scot la înaintare toate felurile din meniu, prânzul, dar mai ales cina, sunt motive de adunare și de stat la vorbă ore-ntregi. Eu nu-s chiar... Citește în continuare →

La mâna a doua

Despre cât de mult îmi plac mie vechiturile și-n general cam tot ce-i la mâna a doua, v-am mai spus și tot spus. Sunt ferm convinsă că există o grămadă de chestii-n lumea asta pe care nu merită să le cumperi noi. Viața m-a adus însă într-o țară în care opinia generală e unanimă: nu-i... Citește în continuare →

De sezon

În Grecia a venit vara. De fapt, e deja miezul verii - temperaturi peste 30 de grade, plaje pline, apă de dus acasă și ținut în vană (ideea lui Ionuț). Ieșim aproape zilnic la plajele din apropiere - în ritmul ăsta, la mijloc de iulie o să fim plictisiți (da, se poate!) și gata de... Citește în continuare →

Super Tăticii

Și cum stăteam eu ieri seară liniștită, aud o voce strigându-mă din baie. Ion, pe tron, nedumerit nevoie mare. - Maaaaaaaaaaaaaaaami! Hai repede! Răspund chemării într-un suflet. Copilul mă privește lung. - Ce-s ăstea??????? Mă pufnește râsul. De zici că azi i-au apărut și nu le-a mai văzut până acum. - Testicule. - Și ce... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: