Zgomot

Nu cred că există neam de oameni mai gălăgioși decât ăștia printre care mi-e dat să trăiesc. În Grecia conceptul de liniște e inexistent. Veșnic se aude pe fundal un murmurat (ăsta în cel mai bun caz!) un zgmot, ceva, oricât de mic, liniștea nu poate doar să fie. Nu, nici vorbă. M-am trezit cu capsa pusă – era deja de ieri, dar azi îi apăsată tare. Vecinii de la blocul din spate – că aici toate-s lipite unele de altele, dacă mă întind puțin pot deschide frigiderul de peste drum! sunt al naibii de matinali. Mai ales la sfârșit de săptămână. Și-s darnici, vor să împartă cu toată lumea. Așa că ies pe balcon și vorbesc între ei. În zilele (lor) bune unul coboară și vorbesc așa, de la distanță. Azi cineva avea un bebeluș în brațe și o doamnă care era deja jos vorbea cu micuța. Pe ton din ăla miorlăito-bebelușesc. Am pus perna-n cap dar degeaba, m-a zgâriat. Și stau ele și vorbesc așa vreun sfert de oră după care cea de sus o invită pe cea de jos, sus. Unde-și continuă discuția, în casă, dar tare. Uneori chiar am impresia că femeilor ăstora li s-a stricat butonul de volum. Dacă au avut vreodată.

Pe stradă, la cafea, pe plajă, peste tot. Toți vorbesc tare. Și repede. Și tare. Am dat peste o plajă de vis anul trecut. Minunea a ținut zece minute – până au apărut două doamne. Cu veșnicele cafele reci, șezlonguri și umbrelă. Când e liniște undeva și deschizi gura sunetul parcă-i mai puternic. Măcar de-aș fi fost struț. Puneți nabii mâna pe o carte. Dormiți. Bucurați-vă de natură. Tăceți. Sau dacă nu, pentru că eu dintre toți știu cel mai bine ce greu e să taci, vorbiți mai încet!!!

La locul de joacă, toată lumea țipă. În cafeneaua de lângă locul de joacă nu-ți auzi nici gândurile. Și pe când intri-n ritm și de obișnuiești cu gurile care nu tac, cineva țipă la vreun copil.

Pe stradă, Doamne, să nu te nimerești între oameni ce se întâlnesc întâmplător pe stradă. Vrei nu vrei, afli tot. Nimeni dar nimeni, absolut nimeni nu știe să-și domolească sonorul. Se salută din mașini, vorbesc din mers, oh, de câte ori n-a stat circulația-n loc pentru că șoferul tocmai l-a recunoscut pe pieton. Toți vorbesc, nimeni nu tace.

Vara-i mai rea ca toate. Ferestre deschise, motociclete turate, mașini cu muzica de-ți sparge și ultimul nerv rămas, oameni care au de zis, de spus, de povestit, parcă treziți din hibernare. Noaptea-i gălăgie, ziua-i gălăgie, nu rămâne nici un loc în care să-ți poți pune ordine-n cap. Nicăieri.

Sau?

38 de grade la umbră ieri, în drum spre grădinița lui Ionuț. Simt că mă ia cu leșin nu alta. Mi-e capul plin de povești și planuri și idei, afară zumzetul permanent în combinație cu canicula mă doboară. Intru în prima biserică. Oh știu ce-o să ziceți acum. Dar mie-mi place mult liniștea de acolo. Mă ajută să-mi limpezesc mintea. Și e răcoare. Și mirosul de tămâie îmi amintește de casă și de Nana.

Mă așez două minute pe un scaun. Respir adânc și mă relaxez. O secundă? Două? Se aud voci. Două doamne-s așezate mai în față. Stau de povești ca pe-o bancă-n parc. Și zic și zic până simt cum îmi vine să răbufnesc. Nu există loc în care să te aduni. Nicăieri. Nu aici.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Zgomot&8221;

  1. Nici aici (Ro) 😢cel mai „frumos” e candsunt cu bebe in parc, adoarme in carut caut cea mai retrasa alee, se aseaza cineva pe banca de alaturi si vb la telefon taaareee cum altfel, sa auda tot parcul care mai e viata lui, sau trece cate o haita de salbatici ce fac curse cu bicicletele, si urla unii la altii diverse, sau trece cate o mamaica cu nepotelul de mana si se holbeaza la bebe ce frumooooos doarmeeee, uite asa dormeai si tuuu cand erai miiiic etc si sta sa depene amintiri pana imi trezeste copilul, si sunt n astfel de exemple..nu a dormit niciodata afara mai mult de juma de ora si asta cu n tresariri. De vecini nu mai zic.. e sezatoare si seara si dimineata sub balconul meu. Asta se numeste nesimtire si lipsa de educatie, altfel s-ar putea gandi daca nu CUMVA il deranjeaza pe cel de alaturi.

    Apreciază

  2. Si eu sunt extrem sensibila la zgomot si nu pot sa inteleg neandertalienii care urla pe strada si fac ca toate animalele, care vorbesc tare pe balcon, sau carora le explodeaza muzica din difuzoare. Aici in Canada sunt prinsa intre: vecin care vorbeste noaptea pe balcon la mobil, iar apoi sforaie ca porcul de-l aud prin perete, de parca ma si culc eu cu el, nu doar nevasta-sa; vecin care asculta muzica house – ce-i drept, la volum mic, dar basul tot face sa-mi bubuie peretii; un nou vecin care se aduna cu prietenii si petrec pe balcon tot pana noaptea tarziu; vreo doi vecini care fac cele mai scarboase zgomote tot pe balcon, flegmele si horcaiturile sunt public domain; vecina care face sex la diverse ore din zi si din noapte, cu geamul deschis si cu niste tipete de zici c-o omoara – chiar am devenit curioasa sa-l vad si eu pe armasarul ala care provoaca astfel de vocalize, poate ma abonez :)). Dopurile de urechi m-au mai salvat, NRR 33 (maxim), ti le recomand din tot sufletul, macar cand vrei sa dormi.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s