Caut / căutăm

Am impresia că zilele zboară. E vară și-i cald și toată lumea-i în vacanță doar ale mele gânduri nu-și găsesc pacea și linștea. Nici crețul nu-i mai vesel dar parcă starea asta de continuă căutare ne-a adus mai aproape ca niciodată.

Lăsăm în urmă un an plin de poftă de schimbare. Nimic nu-i concretizat și parcă ce urmează e tot mai neclar. Știm însă că am gândit destul și că până la urmă ceva om face și noi. Vrem să schimbăm țara, să plecăm de aici. Eu visez la momentul ăsta – în care al meu soț va ajunge singur la concluziile mele – de mai bine de doi ani. Am spus-o și nu mă tem să o repet: Grecia nu e țara mea. Nu mă regăsesc aici în absolut nimic, nici în felul de al fi al oamenilor, nici în albastrul mării. E primul punct de pe hartă în care vin doar mânată de drag de altul, nu neaparat de ce-l înconjoară. Mai degrabă mă simt acasă în mârlănia de la noi – cu toate că, eu trag înspre Timișoara și spre Cluj și am impresia că acolo parcă totuși e mai altfel. Am încercat și poate aș fi dispusă să mai încerc să scot apă din piatra seacă de aici de n-ar fi și el la fel de nemulțumit ca mine. Și mai e și un Ionuț în film. Ionuț care s-ar muta oriunde atâta timp cât poate să meargă la grădiniță cu bicicleta (aici uneori e greu să mergi și pe jos). Copii mici, probleme mici.

Planul inițial – după ce am tăiat de pe liste una și alta, ba că-i prea departe, ba că e prea frig și prea departe, am rămas în Europa, acolo unde poate și el, pot și eu. Vorbitori de limba engleză, cu grădinăritul în cultură ca să-și găsească domnul de lucru în domeniu pentru că eu una, se știe, sunt flexibilă și creativă. Mareața Britanie. Evident, pentru că de la distanță de câteva luni, Brexit-ul părea ireal, am luat planurile în serios. Între timp am decis amândoi că în astfel de condiții mai bine nu. Om zice greșit? Om avea dreptate? Habar nu am, cert e că mie acum partea aia de lume nu mai îmi zice nimic și chiar nu știu ce ar trebui să se întâmple să-mi schimbe părerea.

Așa că ne rămâne planul B. Timișoara sau Cluj. Soțul meu le iubește pe amândouă, despre Ionuț nici nu mai zic. Eu sunt cu sufletul în două bărci. Stau și gândesc și-mi fac liste de plus și minus. Știu de unde am plecat – dar, e drept, n-am plecat pentru că mă săturasem sau nu-mi plăcea, am plecat că-s plimbăreață și mereu în expediție. Nu-s inconștientă, nici marea cu sarea -o aștept, despre covrigii din coadă de câine nu mai zic. Dar știu că față de ce e aici, acolo e cu o treaptă mai sus. Vin de 10 ani în ani în țară, crețul de opt și vedem (cu ciudă, parcă) ce se întâmplă și cum crește. Aici descrește și se strânge și-n curând dispar toate. Poate văd eu dracul mai negru decât e, că-mi stă în obicei, dar știu că acolo măcar ceva, ceva tot om face. Suntem între ai noștri, un colț de lucru găsesc și eu iar el, ei, el e cel mai tare în ce face și-i plin de idei și elan. Așa că acum eu una am început să-mi caut de lucru. Și dau sfoară-n țară (că-n particular am dat deja.

Mă știți, sunt largă la vorbă dar și la faptă, învăț al naibii de repede (uneori mă minunez și eu de mine!) și am o poftă nebună de lucru. Evident, mă bate gândul să-mi încerc norocul și în vreo companie cu program fix și orar bătut în cuie (unde tocurile-s parte din job description) dar adevărul e că sufletul meu trage către activități creative (port și acolo tocuri de-i nevoie!). Cum mi-a spus cineva zilele trecute – networking e cuvântul, las și aici un gând, poate, poate se leagă de ceva și eu de ei.

Așa că dacă știți pe cineva care știe și caută și are nevoie (de mine), dați de veste. De la mijloc de august sunt în țară și tare, tare aș vrea să rămân.

 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Caut / căutăm&8221;

  1. O doamne, nu-mi vine sa cred ce citesc :). Eu m-as muta si maine in Grecia, sa am marea la 15-20 min distanta iar in rest as fi dispusa sa fac orice acolo (ma rog, aproape orice 🙂 ). Anul asta am revenit dupa o pauza de 4 ani si mi-au dat lacrimile cand am intrat in tara. Ma simteam ca si cum mi-am regasit locul. Problema e ca nu stim limba niciunul dintre noi, stim ca este greu cu job-urile acolo, etc. Deci noi ne multumim momentan doar cu vacantele in Grecia. Te citeam cu drag si sorbeam din priviri imaginile cu Ionut dimineata pe plaja. Tare mi-as dori sa facem schimb de locuri, sa vezi ca un job la birou intr-o semi-corporatie, unde ajungi dimineata, pleci aproape seara, te indobitoceste si iti taie aripile si libertatea pe care le ai tu acum.
    Din pacate cu un job nu te pot ajuta pentru ca sunt din Bucuresti, insa iti doresc sa se aseze lucrurile asa cum doriti si simtiti voi!

    Apreciază

    • Grecia e locul ideal de vacanta. Ma vad la pensie in casuta mea la malul marii, ingrijind flori si stand in balansoar cu o carte-n brate. Acum insa am nevoie de provocare, vreau sa lucrez, sa intalnesc oameni, sa fac tot felul de chestii (inclusiv corporatie un an, doi, dar nu neaparat pentru pana la pensie). Eu aici ma simt blocata-ntr-o bula si devin tot mai frustrata 😦

      Apreciază

  2. hai la Cluj 🙂 sunt multe firme de IT; iti recomand FORTECH, poate au nevoie de o persoana pe marketing, sau testare, sau traduceri engleza, germana…

    Apreciază

  3. Wow. Ce schimbare! Descoperisem blogul tau acum cateva luni si il asimilam cu Grecia. Cred ca la Timisoara s-ar putea sa gasesti mai multe corporatii decat la Cluj. Te rog sa nu te sperii de mitologia urbana care insoteste ideea de corporatie. Fiecare dintre noi percep lucrurile diferit. Eu nu as lucra in viata mea intr-o firma mica. Intr-o corporatie ti se respecta drepturile prevazute de codul muncii, ai asigurare privata de sanatate pe care o poti extinde si pt copil sau sot, unele ofera posibilitatea de a lucra de acasa o zi sau mai multe pe saptamana, deconteaza o parte din pretul gradinitei, etc. Sunt peste tot avantaje si dezavantaje. Depinde de tine cu ce dezavantaje poti trai.

    Apreciază

  4. P.S. Majoritatea dintre noi se gandesc la Grecia asa cum am cunoscut-o in vacante, nu ca si locuitor. Mie mi se pare ca au fost binecuvantati grecii cu o tara minunata, care arata ca un rai terestru. Imi pare rau de problemele pe care le au acum. Trebuie sa recunosc ca si pe mine ma bantuie uneori fantasma de a locui pe o insula in Grecia, fantasma alimentata de pasiunea pentru istorie antica. Blogul tau ne-a aratat crampeie de viata reala on Grecia si vad uneori multe asemanari intre greci si romani. Aceeasi mentalitate balcanica pe care am vazut-o si la bulgari de altfel.

    Apreciază

    • Multumim de ganduri! E drept, Grecia e destinatia perfecta de vacanta – dupa parerea mea. Insule de vis, apa curata, nisip, mancare buna. Viata de zi cu zi insa bate vacanta 😦 Sau cine stie, or fi si oameni carora le place aici… Nu, la Bucuresti nu ne-am gandit. In prima faza ne-ar fi mult mai usor la Timisoara sau Cluj – unde avem casa, prieteni etc. Dar, pana la urma, cine stie unde ne va duce viata? Se schimba planurile de la o zi la alta…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s