Gândurile de vineri

Mi-am amintit ieri, citind textul Ioanei și comentariile la el, primii doi ani cu Ionuț. 24 de luni și mai bine în care m-am crezut centrul universului lui. Și, între noi fie vorba, chiar eram. Îmi venea greu să accept pe altcineva în jur, trăiam cu impresia - cred că-mi și plăcea - că eu sunt cea... Citește în continuare →

Reclame

Politețea lipsește din pungă dar se găsește-n vârf de blanco

Sunt, am fost și probabil voi rămâne un om pe care-l atrag extremele. Nu mă simt eu atrasă de ele ci mai degraba ele de mine. Că se știe, eu sunt prietenă cu echilibru-n toate și povestesc despre asta oricui vrea să asculte. Mâncare cu măsură, distracție tot așa, cumpătare cât cuprinde. Ei bine cu... Citește în continuare →

Sunt o mamă adevărată

Prima săptămână-i gata. Am ajuns acasă - Ionuț a sărit pe mine, multe-s de văzut și de povestit - și eu i-am propus o plimbare în parc. De mână și însoțită de voce cu chef de istorisit, chițăiala căreia i-am dus dorul. Și-mi spune și despre școală și despre doamna învățătoare care nu țipă mami... Citește în continuare →

6. 6. 7.

A trecut și prima zi din capitolul ăsta. Și ce-i ciudat, știți ce-a fost mai greu? Ce mi-a fost mai greu? Faptul că am realizat, de-abia azi am realizat, că am pus punct unei etape. Aia de șase ani, șase luni și șapte zile în care totul - sau mă rog, aproape totul, a fost despre... Citește în continuare →

De luni, e oficial:

lucrez. În urmă cu vreo două luni, pe la început de iulie, a aruncat crețul o idee - Ce-ar fi să ne încercăm norocul în țara ta? Din moment ce a mea nu ți se potrivește și nici lucrurile nu merg prea bine, poate-om fi mai norocoși acolo. Am primit planul cu neîncredere, recunosc. Nu pentru... Citește în continuare →

Primul de Acasă

Recapitulez.  A trecut o săptămână de când am ajuns Acasă, după cinci zile de Grecia. Am ajuns acolo noaptea - apoi, de la aeroport, la casa împachetată. Cutii și bagaje și o sută de metri de bubble wrap. Am adormit cu gândurile dezorganizate, pe ce pun mâna dimineață, cum o să le dau de capăt?... Citește în continuare →

Ultimul (de aici)

M-am gândit de ieri la textul ăsta. În timp ce organizam ultimele lucruri rămase în casa din Grecia - că doar nu era să mă dezic! Gândeam vorbele cu voce tare și căutam, parcă, emoția. Știi, ultima dată când deschid dulapul ăsta, ultima dată când fac patul ăsta, ultima dată când ud și aranjez florile... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: