Ultimul (de aici)

M-am gândit de ieri la textul ăsta. În timp ce organizam ultimele lucruri rămase în casa din Grecia – că doar nu era să mă dezic! Gândeam vorbele cu voce tare și căutam, parcă, emoția. Știi, ultima dată când deschid dulapul ăsta, ultima dată când fac patul ăsta, ultima dată când ud și aranjez florile ăstea. Nu mi-a ieșit pentru că înafară de liniște nu am simțit nimic. Regrete, doruri nespuse și altele din ăstea triste. Mă gândeam să încep postarea cu „Ăsta e ultimul text scris la masa asta” (având în minte masa mea veche și faină) dar mi-am dat seama că nu-i, pentru că masa e deja in România și la ora asta eu ma folosesc de o masă mică ce a rămas în camera lui Ionuț. Mi-am luat rămas bun de la toată lumea, am primit îmbrățișări cât să duc o viață cu mine și în ochii unora am zărit chiar și umbre de regret.

Eu sunt gata. 8 ani și 7 luni. Final de capitol (cam lung, nu-i așa?) și tot ce simt e de bine.

Revin cu tastatură nouă, în casă nouă. Aventura continuă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s