Primul de Acasă

Recapitulez.  A trecut o săptămână de când am ajuns Acasă, după cinci zile de Grecia. Am ajuns acolo noaptea – apoi, de la aeroport, la casa împachetată. Cutii și bagaje și o sută de metri de bubble wrap. Am adormit cu gândurile dezorganizate, pe ce pun mâna dimineață, cum o să le dau de capăt? Crețul a dat dovadă de zel cât am lipsit eu: a golit toate sertarele din casă în cutii așa că am pornit în la a le aranja primele. Am dat peste cabluri care își pierduseră sensul, peste hârtii care nu mai îmi spuneau nimic, peste o grămadă de nimicuri. Câte prostii se strâng într-o casă? Câte obiecte peste care dai doar când ai de ales, ce iei cu tine și ce nu? Pentru că am găsit o firmă care să ne transporte toate calabalâcurile la un preț decent, am decis să aducem cu noi lucrurile dragi. Și multe au fost și alea. Am petrecut două zile printre liste – care-s lucrurile de care avem nevoie? (relativă întrebare până la urmă!) ce lăsăm acolo. Am strâns, am înghesuit, am etichetat și am urcat totul într-un camion. Așteptam să-mi fie inima grea. 8 ani și 7 luni nu-s chiar de colo. În schimb am simțit doar ușurare. Așa, cum ți-e dat să simți când iei decizia potrivită. O fi așa? N-o fi? Cert e că așa se simte în momentul ăsta. Și de o să se schimbe ceva, ei bine, cum îmi spunea cineva, nu suntem copaci. Lumea-i largă și mare.

Acum pregătim casa noastră de aici. Văd palete de culori peste tot, canapele noi, pete de culoare. Ziduri. Ale noastre lucruri tot în cutii sunt, dar, ciudat, treaba asta nu-mi dă o stare de agitație, din contră. Aștept să le scot pe toate, una câte una, dar tihnit. Și cu bucuria aia pe care ți-o dau noile începuturi.

Ionuț merge la școală. Și acolo s-au așezat toate mai bine decât speram. Are o învățătoare cu fel domol, e blândă și se vede că are drag de ei. El are de ea.

Eu număr zilele până încep programul de lucru. Aștept, vai, cum aștept. Cu emoții – clasicele mele frici – că n-oi fi destul de bună, că voi da cu stângu-n dreptul, că și vai ce dacă?

Pe creț îl așteptăm încă. Vine de-abia la capăt de octombrie, intră bietul în toamna – iarna să recupereze toate ploile și tot frigul de care n-a avut parte de când e.

Până atunci, culori, ziduri, canapele, despachetări și prieteni dragi. Un job nou, povești noi, blog nou.

Am ajuns acasă.

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Primul de Acasă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s