Sens opus

Unul dintre lucrurile care-mi plăceau la nebunie când eram în Grecia, era să aștept valiza de la mama. Plină cu te miri ce, muream de nerăbdare să ajung acasă și să o deschid. Cărți comandate de mine, batoane de ciocolată, Eugenii, câte un ou cu surprize pentru Ionuț, borcane de zacuscă sau pur si simplu... Continuă să citești →

Reclame

Cea mai frumoasă vacanță (concurs)

Am fost cu dor de ducă de când mă știu și poate chiar înainte de asta. Mereu mi-au plăcut călătoriile și drumurile care mă duceau. Mi-am căutat motive de plecare, la început mai aproape și mai apoi mai pe te miri unde; pentru mine nu era și încă nu-i mai mare bucurie decât să aud sunet... Continuă să citești →

Unde dispar șosetele când dispar?

Ieri a fost o dimineață ca oricare alta. Trezire la 6, mic dejun, ceai băut în tihnă. Dau să mă îmbrac, găsesc pantaloni, găsesc bluză și jachetă, ia de unde nu-s șosetele. Le vreau pe ălea îmbulinate - în contrast cu pantalonii sunt de mare efect. Răscolesc toată cutia, dau iama și prin coșurile din... Continuă să citești →

Mic tratat financiar

Seară de vineri, acasă. E cald și bine și suntem în pijama, tolăniți pe canapea în camera de oaspeți (nu, încă nu am terminat de renovat). Pornește dialogul și ne plimbăm prin ziua mea apoi prin ziua lui. Dă tot din casă, vorba aia, nu rămâne nimic nespus. Inclusiv promisiunea de a-i cumpăra lui văru-su o jucărie... Continuă să citești →

Am aflat ce-mi lipsea, când i-am ajuns aproape

După o lună de Timișoara am realizat un lucru. Mie cel mai mult, în cei opt ani de viață-n Grecia, mi-au lipsit evenimentele. Nu, nu vorbesc despre nunți, botezuri și petreceri de ziua copiilor. Nu. Ci despre evenimente care dau viață unui oraș - concerte, festivaluri, chestii culturale, întâlniri ad hoc pe la câte o... Continuă să citești →

Discurs (plictisit) de noapte bună

Nu știu cum sunteți voi dar eu cu cât înaintez mai mult în vârstă (oh, ce aiurea sună expresia asta!) am tot mai puțină răbdare cu chestiile care-mi mănâncă timpul degeaba. Încerc să mă țin departe de oamenii care nu-mi spun nimic. Mă retrag discret din relații care nu-mi provoacă nici un fel de sentimente... Continuă să citești →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: