Final de săptămână (ce are continuare)

Am petrecut un weekend printre cutii și praf și mobile-ntoarse în toate părțile. Bucăți ce se caută unele pe altele și stau împachetate în zeci de metri de bubble wrap de mai bine de o lună. Cutii pe care s-a așezat praful și pe care, vă jur, le aud strigându-mă și cerându-mi să le deschid și să le pun conținuturile la loc. O obsedată ca mine care nu dormea noaptea de nu erau puse pernele-n ordine a ajuns să-și petreacă zilele (vreo 49 să tot fie, dar cine le mai numără!) printre pachete și haine împrăștiate peste tot și, ce-i mai de mirare, să simtă că nu mai poate abia acum, când se vede malul?

A mai rămas de dat o dungă-n sufragerie și apoi holul, intrarea și gata. Am terminat cu partea murdară, ne rămâne doar de strâns și pus la loc și doar gândul acesta-mi mai dă putere. Sâmbătă am șters ce s-a putut șterge, azi am continuat și am meșterit – am montat singură dulapuri și rafturi și am gândit culori de mochete și potriveli cu griurile de pe pereți.

A durat mult toată distracția, chiar dacă de data asta am noroc de meșteri buni, că despre  despre meșterii cum nu-s alții, cei din Grecia am mai povestit eu. I-am făcut faimoși și rău nu-mi pare. Ăștia de acum sunt harnici și-și văd de treabă dar casa-i mare, pereții-s înalți și multe, multe s-au strâns sub straturile de vopsea trecute.

Am mai avut și episoade de râd bine- da, recunosc, de-abia acum îmi vine să râd, după ce au trecut toate și-s așa cum le vreau. Mi-a montat prietenul nostru, tâmplarul niște dulapuri după cum i-a fost voia și după criterii doar de el știute. Am bombănit o zi întreagă și m-am făcut bună de nimic – după cum era vorba lu’ bună-mea. Fără nici un folos, evident, că doar a trebuit să spun frumos și-au fost demontate și puse după cum mi-a fost voia de „artistă” (din multe necazuri m-a scos aerul ăsta, sincer vă spun!)

Acum număr zilele, au mai rămas câteva până când  o să mă tolănesc la mine-n fotoliu (cel adus din Grecia) și o să-mi oftez starea de bine.  O să-mi fac o cană de ceai, cana mea mare, pântecoasă, de nu-ți mai vine să-i dai drumul (nici nu i-am dat, am adus-o cu mine!), o să aleg aroma din cutiile faine la care n-am vrut să renunț (din Grecia și ălea), o să-mi amintesc de ideile minimaliste (luăm DOAR strictul necesar!) în timp ce o să caut (fără să găsesc) taburetul din fața fotoliului și o să-mi urez una sau două și da, o să fie fain.

…însă, până să ajung acolo, sunt tolănită în fotoliul lui mamă-mea cu laptopul în brațe și-n timp ce scriu, hop, mai comand o pereche de încălțări (pentru că n-am, mi-au intrat ideile minimaliste și-n dulap, înainte de plecare așa că, serios, chiar n-am!). Și știți ceva? Până să fie fainul acela, care e să vină, e fain tare și acum!

IMG_2446.JPG

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s