Căutări

Sunt încă în faza în care încerc să-mi simt casa acasă. Mai bine de jumătate din lucrurile din Grecia au ajuns și aici – perne și rame cu tot cu fotografii, cărți și căni. Le-am aranjat și altfel, le-am găsit noi înțelesuri și roluri, le văd când mă trezesc și când merg la culcare dar parcă, încă, tot stingheră mă simt. Patul e altul, dar e așa cum visam de ceva vreme. Locul de citit în tihnă e și el așa cum mi-l doream, canapeaua e mare și-ți face poftă de șezut, covoarele, vai, de când visam eu la iută și senzația pe care ți-o dă piciorul gol pe ele. Am adunat ghivece cu flori de la mama din casă, hainele-s puse cum îmi place, camera lui Ionuț e ca și cea de dincolo și lucrurile lui tot în ordinea de acolo-s aranjate. Și totuși, parcă nu-s obișnuită cu locul. O fi și faptul că nu prea sunt p-acasă? O fi nevoie de mai mult de două săptămâni ca să mă simt așezată? Am zile – vreo 10 – în care nu am luat o pauză – sâmbăta și duminica mi-au fost cu ieșit și umblat și festival și oameni noi și faini – și nu mă plâng nici o secundă, doar constat. Că nu mi-am dat timp să mă împrietenesc deloc cu acasă. Am pus toate lucrurile așa cum aș fi pregătit o expoziție, dar n-am apucat să simt ce fac.

Așa că o s-o iau încet și cu răbdare. Colț cu colț și obiect cu obiect. Să-mi dau răgaz să le văd pe toate, să mi se așeze locul lor în minte. Azi am început cu jumătatea mea de pat. Cu mormanul de cărți de lângă. Cu un tub de cremă de mâini. Cu veioza mea prinsă de raft și cu al ei fir încolăcit cu o sfoară că nu-mi plăcea să-l văd gol și alb și plictisitor. Cu pernele cărora orice le-aș face nu stau ca-n poze. Cu o ceașcă dolofană. Și mai ales cu ferastra liberă de perdele și draperii și rulouri care se întâlnește cu un copac ce de la o zi la alta-i ba mai galben, ba mai gol. Lumina de afară e portocalie. De ceață. Ce mult îmi place mie ceața. Gata, deja mi-e mai bine.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: