Sunt un ardei cu fustă (și cizme noi)

Am ajuns acasă mai târziu astăzi și a trebuit să comprim cele 10 ore în care nu ne-am văzut – cu Ion – în nici două. Între pături și perne și picioare reci, două ale lui și palme mici și moi – tot ale lui! pe obraji(i mei).

– Unde ai fost azi atâtea ore?

– La birou…

– La acela unde am venit și eu? La biroul acela frumos, cel mai frumos birou din lume?

– Aham.

– Ai scris mult azi?

– Am scris, da. Și apoi am fost la Cărturești…

– La Cărturești unde e Diana?

– Unde a fost Diana.

– Dar de ce nu mai e?

– Pentru că s-a mutat în alt oraș.

– Așa cum ne-am mutat și noi?

– Exact! Și acolo, la Cărturești, a venit o fată simpatică pe care nu am cunoscut-o până acum dar mi-am dorit mult s-o cunosc… și avea și o fetiță mică, mică și la un moment dat a apărut și un cățel…

– Tu acum îmi spui o poveste sau chiar așa a fost?

– Chiar așa a fost. Și am povestit cu fata asta și știi, ea locuiește la Berlin…

– Nu pot să cred! La Berlinul ăla în care nu am fost și eu pentru că ai vrut să mergi doar cu tata?

– Exact acolo!

– Nu pot să cred! Și acum ești prietenă cu fata asta care are o fetiță și un cățel?

– Cred că da. Dar cățelul nu era al ei, doar fetița. Ea are alt cățel, la Berlin.

– Și cățelul ăsta din povestea ta, al cui era?

– Al unui domn.

– Și cum o cheamă?

– Pe cine?

– Pe fata care avea o fetiță și un cățel la Berlin?

– O cheamă Andreea. Sau Tomata cu scufiță.

Mă privește lung și neîncrezător.

– Ce nume e ăsta?

– Numele ei… de scenă!

Râde. Râd și eu.

– Și al tău care e numele de scenă?

– Habar nu am. Eu nu am nume de scenă!

– Tu ești… ardeiul cu fustă!

Îl înghesui și râdem amândoi. Bine că nu-s gogoșar.  Și să vezi ce chestie, tocmai mi-am amintit, vrei să te iau în brațe să-ți arăt ceva nemaivăzut? Adică s-a mai văzut dar acum mulți ani…

– Sigur că vreau!

Îl iau în brațe și se-ncolăcește și-și bagă nasul la mine-n păr și-n umăr și vai ce n-aș da să rămânem așa măcar până la următoarea lună mare.

– Ia te uită ce mare-i luna în seara asta!

– E mai mare decât de obicei?

– Mult mai mare.

Nu pare impresionat așa că mai încerc.

– Următoarea dată când luna asta o să fie din nou așa de mare… o să fie peste… mulți ani! Când o să fii tu ca mine, bătrân adică.

– Dar tu nu ești bătrână! Tu ești cea mai tânără mămică! Și mami, azi ai primit niște cizme noi. Cu căței. Și tata a zis „iar cizme?”

– Serios?! Și tu ce ai zis?

– Că din ăstea chiar nu aveai!

joules

P.S. Despre cizmele ăstea am auzit prima dată la cea pe care o numesc inspirația mea de fiecare zi. Să vă fie și vouă!

Anunțuri

Un gând despre &8222;Sunt un ardei cu fustă (și cizme noi)&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s