Unele-s mai grele ca altele

… și una-i mai grea ca toate la un loc. Dar o să-i vin de hac.

Mereu m-au atras limbile străine. Mi se pare fascinant să pot să merg prin alte țări și să înțeleg ce mi se spune fără să mă folosesc de engleză. Pricep mai mult decât pot să explic – pot urmări o discuție-n olandeză fără să fi învățat o boabă (asta doar pentru că mă simt acasă cu engleza și germana), mă uit la filme-n spaniolă tot așa, fără să fi studiat vreodată limba și până și pe italieni și francezi îi înțeleg dacă mă concentrez nițel (ca oricare român, zice-se?). Nu pot vorbi, dar uneori, zice soțul, acesta e cel mai bun lucru care li se poate întâmpla (celor din jur).

Când am hotărât să mă mut în Grecia nu știam nici măcar o vorbă. Știam doar că-mi place la nebunie cum sună limba – încă-mi place și-mi duce mintea la muzică și armonie! Și asta a fost chestia decisivă care m-a ajutat să-nvăț și să mă descurc singură  în mai puțin de jumătate de an. I-am petrecut pe următorii, respectiv ultimii șapte ani, perfecționând-o. Mi se pare că e o limbă care mi se potrivește – e rapidă, curge și serios, nu e deloc greu de învățat. Am trăit zeci de ore de urmărit seriale, conversații cu oameni fericiți să-mi dea o mână de ajutor și câteva luni de cursuri cu o profesoară – a învăța limba greacă via engleză, un deliciu! Acum mă descurc de-a dreptul onorabil și accentul, zice-se, e slab și doar atât cât să dea farmec vorbei mele.

De când am ajuns în țară am noroc de loc de muncă unde îmi pot aduce și germana la zi – de departe limba mea preferată! Trei ani în care minte a funcționat în germană, după care alți opt în care aproape că am uitat de ea și-am dat-o pe greacă și engleză pentru ca în final să mă întorc la a mea dragoste veche, zi de zi. Nu-i ușor. Pentru că înainte erau trei, acum sunt patru și dacă tot sunt cu chef și poftă de ce n-aș face 5?  Ceva ce-i diferit de toate cele și pe care trebuie s-o iau de la 0. Ca să-mi țin mintea alertă și capul în mișcare? Ce-aș putea și ce-aș putea, și una mi-a venit în minte. Maghiară. Că doar nu degeaba avem în familie vorbitori și-mi pot corecta accentul, așa m-am gândit, serios vă spun. Și câte un Szia! sau kívánok mai știu și eu că nu degeaba am trăit la Cluj. Așa că am pus mâna pe duolingo – ambiționată de soțul care învață română și se luptă cu pui și lapte și el merge, ea merge, noi mergeM. Cu un bărbat și bărbatuL. Dacă el poate, eu de ce nu pot? În plus, acesta-i exemplu bun pentru Ionuț, ca să vadă singur ce bine-i când știi multe limbi și te poți înțelege cu toți.

Am făcut prima lecție – pe aia de 10 minute în vreo două ceasuri. Și în continuare nu știu mai mult decât ce știam și mai sus. Cred că e de departe cea mai grea limbă care mi-a ieșit în cale. Sună bine dar prea-s toate la fel. Și despre cât e de liberă structura unei propoziții nu mai vorbim. După ce în germană, țin de verb cu dinții ca să-l scot la capătul propoziției, după ce în română trebuie să am mai nou grijă cu el că nu-i ca-n greacă iar de engleză nu mai spun nimic, în maghiară toate-s libere și le poți pune cum vrei. Na, ordonează-te minte dacă ai cum. Mă văd ieșind din casă, pășesc încet, tiptil afară și mă uit din ușă la ele, cuvintele. Ordonez gândurile, cuvintele, ordinea lor. E plină de s-uri și z-uri și cele mai multe-s unele după altele. Mă împiedic de unele cuvinte care au litere multe și consoane-s toate și să fiu al naibii de mă dau bătută! O să le repet și o să le zic până se vor sătura de mine și o să iasă line și cu cum trebuie, cu intonația acolo unde trebuie. Nu-i după ele, e după mine.

Așa că dacă știți prin cercul vostru oameni dornici să-mi dea o mână de ajutor, aici mă găsiți! Köszönöm!

blog-3-mainx

Reclame

Un gând despre „Unele-s mai grele ca altele

Adăugă-le pe ale tale

  1. Am incercat si eu maghiara de vreo doua ori, tot in ideea ca suna bine si unor impulsionata de colegul care vorbea maghiara doar cu mama si mi se parea mereu ca se cearta cand vorbesc la telefon :). Am renuntat dupa primele doua lectii, mi s-a parut mult prea complicat, dar mai am cartea si poate ca la un moment dat o sa reiau. Aceeasi experienta am avut-o si cu rusa, mi se pare foarte frumoasa si dupa ce am ascultat muzica ruseasca mi-am dorit sa invat. Am reusit mai mult decat cu maghiara, am retinut alfabetul, cifrele si cateva cuvinte. Problema este ca daca nu invat intr-un cadru organizat, ma plictisesc si renunt usor.
    In rest, germana o folosesc zilnic la munca, uneori si engleza, franceza si spaniola le inteleg si eu din mers, desi la franceza ar cam fi trebuit sa stiu si sa vorbesc un pic, dupa 8 ani de studiu in scoala (franceza a venit dupa engleza si nu a fost asa indragita, din pacate).

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: