5 zile

De marți noaptea, de când am tras paltonul peste pijamale și am luat-o la goană până-n piața Operei, nu am stare. Stau cu nasu’ în telefon, mă las certată de Ion că nu mai știu organiza piesele de LEGO, am munți de haine de spălat și praf de două degete pe mobilă. Un teanc de cărți faine mă așteaptă pe noptieră și vreo trei documente-s deschise dar neatinse. Ieșim în piață, mă văd cu oameni de care am uitat și vă jur, niciodată nu m-am simțit mai plină de energie. Am citit în ultimele zile legi și texte juridice din toate părțile, cât n-am făcut-o într-un an de drept (dacă o făceam atunci probabil că terminam facultatea). Sunt obosită, nu vă mint, și probabil că așa suntem toți. Dar parcă altfel e oboseala asta când suntem împreună și uniți de-un singur gând. Când trecem prin tot orașul cu alte zeci de mii de oameni și nici unul n-a pornit scandal în ăstea patru seri. Când singura petardă ce ne-a ieșit în cale a fost oprită cu o secundă de tăcere urmate de un strigăt pe o singură voce: Fără violență! Trec prin oraș și văd oameni zâmbind și parcă nici griul și noroiul de februarie nu mai sunt ce-au fost. Ceai pentru protest, cafea pentru Încă o-ntrebare, chemări la adunare. Simt că-mi dă aripi speranța, că poate n-a fost chiar așa de rău că am ales să vin acasă și nu doar eu ci și ei doi.

Am petrecut o săptămână plină de gânduri negre, de căutări de zboruri către zări îndepărtate dar și de întâlniri cu oameni faini de care nu m-am bucurat așa cum se cuvine (Andreea, Ioana, da, sunteți cap de listă!).

Miroase a primăvară și cred că-i prima dată după multă vreme când mă bucur de ea ca un Ionuț de-un lego nou! Dar încă nu-i motiv de bucurie și stat acasă. Am intrat pe un drum fain și bine-ar fi să mergem până la capăt! Diseară, în piață, nu-i așa?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: