Marșuri, pești și alte gânduri

După altă săptămână cu muci și tuse și stat acasă a venit și la noi primăvara. Începe să fie tot mai cald, toate-s verzi, copacii-n floare, am niște texte-n minte, poezii, ce mai! Mă întreba o prietena zilele trecute dacă atâta soare și căldură nu mi trezește dor de țara adoptivă și am realizat că nu. Nu mi-e... Citește în continuare →

Reclame

Madridul ce n-a fost să fie

Trebuia să încep sâmbăta cu soare și zâmbete. Cu Maria și încă o prietenă dragă, cu o cafea în pahar de hârtie, pe o bancă, la umbră și cu Ionuț descoperind un parc, undeva, în Madrid. Am fi pornit târziu la plimbare, descoperind încet, la pas un oraș nou. Prânz în tihnă, amintiri. Un muzeu... Citește în continuare →

Decizii

De fiecare dată când  mă așez la masa de scris cu gânduri mari și idei ce de-abia așteaptă să se așeze-n pagină îmi promit că voi folosi laptopul ca pe-o mașină de scris - adică fără internet. Dar înainte de asta, o să mai verific pentru ultima dată ce a scris x și y. Intru să văd... Citește în continuare →

Duminica noastră

Azi a fost una din zilele acelea de care m-aș mai ține, dar n-ar fi nici rău dacă ar trece odată...

7

În urmă cu șapte ani, între o miercuri și o joi, dinspre 10 înspre 11 (martie) m-au apucat niște dureri. Eu credeam că-s ale facerii, crețul încerca să mă liniștească și să dea vina pe o pizza mâncată cu prea mare poftă cu o seară înainte. Pe la miezul nopții, săpasem un tranșeu dinspre dormitor... Citește în continuare →

Mărunțișuri cu parfum de fericire

Printre picături de întâmplări care mă scot din sărite - e clar, trebuie să uit de facebook o perioadă! și supărări mărunte, mi se înghesuie în viață lucruri frumoase și momente care mă fac să zâmbesc și să-mi spun, hai, că parcă nu-i așa de rău. Doamna de la magazinul de pâine care s-a luminat... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: