Mărunțișuri cu parfum de fericire

Printre picături de întâmplări care mă scot din sărite – e clar, trebuie să uit de facebook o perioadă! și supărări mărunte, mi se înghesuie în viață lucruri frumoase și momente care mă fac să zâmbesc și să-mi spun, hai, că parcă nu-i așa de rău. Doamna de la magazinul de pâine care s-a luminat când a văzut ecusonul cu #rezist, colega de la birou care mi-a dat un mărțișor în formă de casă, așa, ca o confirmare că-s unde trebuie să fiu, Ionuț care de trei zile îmi recită de dimineața până seara planetele – în ordinea lor dinspre soare înspre infinit. Au fost câteva zile în care mirosea a primăvară, acum e din nou cu ploaie și gri dar deja e clar că verdele-i pe drum și nu se mai dă întors. Sâmbătă am ajuns la piața de vechituri, o primă dată pentru Ionuț, curios și nerăbdător cu mâna strânsă pe două bancnote de cinci lei. Doamnă, ce mașinuță frumoasă, îl văd și-l simt că nu mai știe ce să apuce mai întâi, cât costă? Cinci lei, spune doamna și fața lui Ionuț se luminează și-i râd ochii. Am cinci lei! Am chiar două hârtii de cinci lei! Încerc să-l domolesc și să-i explic, așa, pe cât mă pricep și eu că la piața de vechituri e loc de târguială dar nu mă aude – oare? Până la următoarea masă cu marfă unde vede alte mașini – douăzeci de lei? Așa mult?! Am doar cinci. Oare ați putea să mi le dați cu cinci? Nu se poate? Nu-i nimic, mai căutăm în altă parte… Petrecem așa vreo două ceasuri bune, umple o plasă verde cu tot felul de prostiuțe, îi dau și eu cu împrumut încă un cinci, să cumpere altă mașină în locul celei scăpate pe jos – niște plâns, niște râs în soare, o gură ce nu s-a dat închisă, mai venim? Cu siguranță!

Tot prinsă de vechituri și chilipiruri, dau peste o pagină a unei fete ce își face ordine-n dulap și dă pe bani puțini ce nu mai poartă. Îmi rămâne sufletul la o bluză albă, faină tare, o cer, ne-nțelegem, o trimite, o primesc. Și în pachet nu-i singură, e cu alta, faină și ea și mă mir și mă stresez, că doar eu una am plătit, de ce aș primi două? Pentru că una e cadou, vine răspunsul de departe, de la cineva pe care nu o cunosc și nu mă cunoaște și da, povestea asta cu două bluze second hand care acum se odihnesc la mine-n dulap mi-a făcut ziua mai frumoasă.

Se apropie cu pași repezi și un final de săptămână care are patru zile, nu două, la Madrid, cu Ionuț și nașa Maria și încă un om și încă o jumătate de om, fete dragi toate. 

 Și casa ne e plină de glastre improvizate în tot felul de cratițe vechi și doamne, bine arată toate. Mai aștept și niște pantofi colorați să întâmpin primăvara cum se cuvine, peste trei zile Ionuț împlinește șapte ani. Și azi, mi-a făcut un păr din flori. De ziua noastră. Cine are nevoie de mai mult?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s