Marșuri, pești și alte gânduri

După altă săptămână cu muci și tuse și stat acasă a venit și la noi primăvara. Începe să fie tot mai cald, toate-s verzi, copacii-n floare, am niște texte-n minte, poezii, ce mai! Mă întreba o prietena zilele trecute dacă atâta soare și căldură nu mi trezește dor de țara adoptivă și am realizat că nu. Nu mi-e dor chiar deloc. Îmi dau seama că ei au în plus doar marea. Tot ce era acolo e și aici. Toată nebunia și toți ciudații – un loc în care mi-era greu să mă simt acasă mă însoțește și în țară. Diferența că totuși aici am o bulă mare și faină și sunt înconjurată de oameni minunați iar acolo și cei pe care-i simțeam asemănători tot la ani lumină distanță erau. Acolo până și cei mai dezghețați sunt prinși în obiceiuri și tradiții de care-i greu să scapi, mai ales dacă așa ai crescut. Acolo până și cele mai dezghețate mă șocau cu tot felul de replici de parcă erau desprinse din manualele de istorie. Tot felul de superstiții care le țineau de cald și de obișnuință, fără să se întrebe de-și mai au sensul. Nu mă regaseam în nici un fel în modul lor de a vedea familia și ecuația căsniciei. Despre creșterea copiilor și cele mai ciudate sfaturi băbești auzite vreodată nici nu mai spun nimic. Mi se face pielea de găină doar amintindu-mi cât de prinși sunt în urmă cu mulți, prea mulți ani.

Dar ce, creați că ograda noastră e mai brează? Nici pe departe, doar că, am concluzionat că aici măcar ăia de par mai deșteptați la minte chiar sunt. Și-i trag pe toți aproape și-i vreau doar pe ei în jurul meu.

Am stat cu un ochi la știri la finalul acesta de săptămână – cu toate că am luat un teanc de cărți minunate de la bibliotecă și bine ar fi fost să-mi ascund privirea doar în ele! și iar m-au apucat nervii. Dacă-i un lucru ce mă scoate din minți, ce mă scotea din pepeni și-n Grecia, apăi acela era grija altora de grija mea. Mor încet și mă scufund de fiecare dată când cineva își bagă nasul în treaba altcuiva. Mă oftic până-n tavan când oamenii își dau cu părerea despre alegerile celor din jur, mă sufoc, nu alta când trebuie să asist la episoade în care alții vor să-mi bage pe gât credința lor și dacă toate ăstea-s asortate și cu pioșenie sau mândrii naționaliste, mă simt ca o oală sub presiune.

Da, aici mă refer la coaliția lu’ pește, marșurile pro viață, referendumul pentru definirea familiei (serios?!) și alte minuni ce se coc în minte unora care n-au altă treabă decât să stea cu nasul în fundul altora. După minunile auzite-n Grecia, aia cu temperatura luată rectal care duce la homosexualitate conduce detașat în top! aici m-au dat pe spate mai multe texte: acela cu trei copii – unul pentru mama, altul pentru tată, altul pentru biserică (serios?!), altul cu toate avorturile făcute de toate româncele până acum care-s cauza pentru care noi suntem în coada Europei, săraci, chinuiți, vai de capul nostru, serios în ordinea asta de idei mai că m-aș muta prin vreo țară mai la vest sau mai la nord unde nu doar că n-au grija altora dar o duc și foarte bine!

Mă obosesc toate prostiile ăstora. Încerc să mă detașez, serios, în lumea mea e fain, Ionuț a învățat despre big bang și despre religiile lumii – lui în continuare i se pare cel mai fain să mori și să te reîncarnezi, i-am spus și i-am repetat și o s-o tot facem – e mai mult decât ok să iubești pe cine vrei tu și să trăiești cu cine vrei tu, să ai sau să n-ai copii, toate acestea sunt alegeri pe care trebuie să le facă el, nimeni altcineva. Dar doar eu știu cât mă supăr tare că am fugit odată de asta și dau din nou peste ea, în altă formă, cu același rezultat. Acolo, în Grecia, e drept, religia e obligatorie-n școală și rugăciunea de dimineață de asemenea, asta însă nu-i împiedică pe mulți, prea mulți să întoarcă ochii de la corturile îngropate în zăpadă unde și-au petrecut iarna refugiații. Toți marșează cu crucea-n frunte, dar rar mi-a fost dat să mă ciocnesc de atâta bigotism și ipocrizie. Ca la noi.

Aici grija de ce-i în patul altuia e ridicată la rang înalt, îți asigură un loc în rai de arunci cu pietre în cei ce nu-s și nu vor să fie ca tine.

Dar hai să uit de chestii urâte, să mă pitesc în lumea mea cu romane frumoase, povești fără sfârșit, frunze verzi și flori roz. Primăvara-i aici.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s