Încercări

Las în urmă două săptămâni de groază. Cu niște ferestre de lumină, că doar n-or fi toate negre în același timp, dar tot de groază și urâte au fost zilele ce-mi stau în spate. La job, am dat-o de gard rău de tot cu un proiect care, teoretic, nu ar fi putut da greș. Ei... Citește în continuare →

Reclame

De rămas bun

La mijlocul lui iulie 2007 eram în Germania. Îl cunoscusem pe K. în vacanță, în Grecia și de atunci trecuseră câteva săptămâni în care multe s-au petrecut foarte repede. Știam că urma să vină să mă viziteze la Viena, între timp știau și ai lui, printre ei și bunica Sofia. Bunica asta era un personaj cu totul... Citește în continuare →

Marșuri

Aseară aveam în minte o poveste despre unul dintre cei mai faini oameni din viața mea. Voiam să scriu despre ea dar uneori cuvintele potrivite vin greu și nu le lasă așternute în ordinea în care vreau eu, în ordinea în care merită. Mi-am promis că voi face asta de cu bună dimineață. Între timp... Citește în continuare →

În spatele blocului (III, scara 2)

Eu sunt născută în '81. La început de an ce-i drept, dar tot nu-s multe lucrurile pe care mi le amintesc din cei opt ani, de pe vremea de dinainte de '89. Am uneori frânturi de gânduri și imagini și mirosuri dar se șterg repede din minte și apoi încep să cam încurc borcanele. Am... Citește în continuare →

MAS PR P. A. M, blondă creativă

În loc să stau să vă povestesc despre cât de faină e cartea Marei, despre cât de bună a fost înghețata de azi, sau, și mai bine, despre câtă poftă de învățat chestii noi am, despre cele mai faine colege pe care și le-ar putea dori cineva, ei bine, în loc să fac asta, trebuie să-mi... Citește în continuare →

Două cărți (și multe gânduri)

Am trăit o perioadă în care numele Elena Ferrante apărea cam peste tot. Pe la prietene, mari cititoare, pe tot felul de bloguri de lecturi, pe paginile unor oameni pe care-i urmăream cu drag. Și-n librării am dat de câteva ori peste cărțile ei - fiind în căutare de altceva. La început am fost puțin... Citește în continuare →

Vine vara. Sau mai bine nu.

Azi mi-a sărit printre rânduri prognoza meteo pentru vara care urmează. Care-n Grecia a început deja de mai bine de două săptămâni dar care aici, din fericire, se lasă încă așteptată și întinsă de o primăvară fix pe gustul meu. Cică urmează zile grele - caniculă, soare, prea mult soare, temperaturi sinistre (mă scuzați, dar... Citește în continuare →

Joaca de-a mama și de-a tata

În continuare – după o zi plină și nebună – nu reușesc să-mi controlez nervii și să scriu un text coerent fără înjurături (frustrarea și indignarea, bată-le vina!) la adresa unora care nu mai pot de grija altora. Am trăit destui ani printre din ăștia și mi-am promis că nu mai las astfel de specimene să-mi strice bula și cheful. Până una alta, credeam că le-am văzut / auzit pe toate în Grecia, țara aia unde-s mai religioși ca papa și mai păstrători de obiceiuri ca oriunde altundeva. Dar trebuie să recunosc: sunt cu niște pași sănătoși înaintea noastră, cel puțin la un aspect sau două – parteneriatele civile sunt recunoscute și nu-i nevoie de definiția familiei în constituție. În rest, plin e și la ei de nebuni și de ciudați.

Ouzoland

Zilele trecute a venit în vizită un prieten de-al lui Ionuț. Băiat simpatic și mai mereu vesel, cu o mamă cu care nu mă potrivesc neaparat la stilul de parenting dar care-i un fel de oază de distracție și inspirație pentru mine. E o fată de treabă, nițel zurlie, fără lacăt la limbă și tare, tare slobodă la gură. Vorbește tare, gesticulează, ți-e frică parcă să-i stai în cale de o prinzi nervoasă. Mi-e simpatică rău chiar de uneori scoate niște perle care-s demne de capitolul lor într-un (posibil, viitor) roman.

Băieții s-au jucat de-a războiul, noi ne-am ascultat una pe alta, am căutat haine pe internet și ne-am bășcălit una alteia gusturile (nu, nici la asta nu ne potrivim), apoi mi-a luat peste picior gusturile literare (mi-a reînviat pasiunea pentru literatura de la răsărit) eu pe ale ei (cărți despre motivare personală, mesaje parcă rupte din Toni Poptamas, chiar…

Vezi articolul original 273 de cuvinte mai mult

Teoria degetului mijlociu

Cred că asta a fost una dintre cele mai lungi zile din ultima vreme. Oficial încă nu e gata, dar Ionuț doarme așa că eu sunt pe cale să trag cortina. Am venit acasă pe jos. Eu, după o zi de organizat afișe și liste cu voluntari și măsurători cu rigla de lemn. El, după o... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: