Weekend electric (și colț de ochi cu lacrimă)

De când a apărut Ionuț și ne facem toate vacanțele mari împreună, ne-am propus ca măcar un weekend pe an să-l lăsăm pentru noi doi. În primul an, weekend-ul a fost cam de-o săptămână și a tot scăzut până am ajuns la 3 zile, dar vai bune-s și ălea. Anul ăsta pentru că-i în plan aproape o lună de concediu în Grecia – zile pe care vreau mult să le petrecem în trei și foarte mult în doi – eu cu Ionuț, așa, ca pe vremuri! am decis să furăm un trei zile și să mergem undeva doar noi doi. Mi-am amintit la ce visam eu în ultimii patru ani, vară de vară, Electric Castle îi este numele și cum Cluju-i a doua mea casă, prietenii de acolo se cereau văzuți duși am fost.

Ăsta a fost probabil unul dintre cele mai simpatice weekend-uri în doi, trei și alte câteva zeci de mii. Cu Franz Ferdinand – care ne amintește de săptămâna din Viena de acum 10 ani, cu oameni faini și dragi pe care i-am văzut mai mult pe fugă, dar i-am văzut. Cu râsete și ploaie numai cât să pricepem ce înseamnă asta în câmp deschis, cu formații pe care bine că le-am descoperit, cu altele care m-au făcut să-mi număr anii – dar nu-i nimic și ăsta o fost motiv de adus aminte momente faine! Cu grade puține în miez de vară – iubim Clujul! cu chef de descoperit un oraș ce mereu mi-a fost la suflet. M-am trezit dimineață și am stat cu ochii pe geam, acolo-n Grigorescu, în bucătăria lui buna – care chiar de nu mai arată ca bucătăria de atunci, poartă încă gândurile noastre acolo. Și chițăieli de adolescente și miros de cafea și clătite.

Weekend lung și fain – într-un oraș pe care-l iubim și mai mult de fiecare dată când ajungem acolo, un festival care ne-a impresionat (organizatoric vorbind, – PR-istic nici nu mai zic!) amintiri – ale mele – ce s-au trezit și care încă mă mai bântuie.

Tare aș fi mers și la concertul de ieri, Depeche Mode – îmi plac, nu zic, dar motivu-i altul: Clujul și Depeche Mode au o poveste a lor, doar pentru mine. Și mi-ar fi plăcut să o trăiesc și pe ea cu fetele, fetele mele de acolo care știu povestea cu blocul 1 și etajul 3, cu garajul din spate, cu o Dacie albă și un  Gălbenuș.

Și văd că fac ce fac și din zece scriituri, trei sau patru-s cu gândul la orașul ăla cu un parc central și o alee care-i de poveste. Mă bucur.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s