November Notes 2017

Acum doi ani pe vremea asta eram încă la plajă. La propriu. Mai știți cum visam la evenimente și întâmplări și oameni faini cu care să schimb idei și lumea? În timp ce-mi ascundeam ciuda că nu-s unde vreau să fiu, sub poze cu nisip și mare și soare? Îmi vărsam amarul pe tastatură: în ultimii opt ani am scris mai mult decât aș fi făcut-o de eram altundeva. Sunt sigură de asta.

Anul trecut eram deja aici, la Timișoara și-mi intram încet încet în ritmul de oraș mai mare. E clar, nu-s făcută să trăiesc într-un oraș mic. Liniștea de acolo nu-mi cade bine. Mă agită și mă frustrează. Înapoi acasă, am început timid să ies și să cunosc, să-mi amintesc și să-i las și pe alții să-și amintească de mine. Am continuat să scriu, mai mult pentru mine. Îmi place să-mi fac ordine-n gânduri și fac asta cel mai bine în clipa în care le așez pe hârtie (sau mă rog, într-un document).

Anul ăsta e iar de întorsură. S-au spart niște bule, am făcut tot felul de schimbări, pare că suntem pe drumul cel bun. Sau cel puțin încercăm să găsim drumul cel bun. Eu scriu mai puțin decât o făceam înainte și de fiecare dată îmi promit că asta se va schimba și poveștile vor deveni regulate. De fiecare zi.

La Timișoara, luna viitoare se pune la cale un eveniment fain. Visam la să ajung la el și anul trecut, dar s-a suprapus cu altele de care n-am putut să fug. Anul ăsta vreau cu atât mai mult să merg pentru că vin oameni care-mi plac și nu doar atât, dar de la care am ceva de învățat. Pe care-i citesc și care-mi dau (uneori) impulsul de a pune mâna pe tastatură. Cel mai mult și mai mult vreau să o cunosc pe Miruna – pe care am descoperit-o pe vremea când visam să ne mutăm în UK și ea numai ce-a venit înapoi de-acolo (și tot ce scrie îmi merge la suflet!), să o revăd pe Ioana,  să-l ascult pe Cristian (pe care-l urmăresc de foarte, foarte multă vreme și uneori chiar prind curaj și-i mai las și câte un comentariu!), să o văd si pe Romina – mama Verde pentru biciclete, o tipă faină despre care am auzit numai lucruri bune de la o groază de oameni dragi. Să cunosc și eu care-i lumea cu bloguri din Timișoara, să mai învăț una, alta, ceva nou. November Notes in Social Media 2017 – „este pentru oamenii care vor sa invete, oamenii care au povesti de spus, sunt deschisi cand vine vorba despre nou si orientati spre munca in echipa.” Păi spuneți și voi, aș fi putut lipsi?!

P.S. Mai multe detalii găsiți aici! 

21761678_1975692526041297_2736198438659949719_n

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: