Culinare (ca la Cluj)

Pe vremea când buna de la Cluj mai era, casa ei mirosea a mâncare bună. A cea mai bună mâncare. Mergeam acolo destul de des, câte un weekend scurt, de sâmbăta dimineața până duminică, numai bine să fie așteptarea până la vacanțe mai ușoară. O sunam când eram la Negreni sau la Huedin – Ce ai făcut bun? Și se codea mereu și ne spunea că n-a făcut mare lucru, dar știam că acasă ne aștepta un festin cu ce ne plăcea nouă mai mult. Fasole bătută și varză murată, din butoiul de pe balcon, cârnați și cartofi răntăliți, sigur avea și o crăticioară cu niște pulpe de pui, ei, dacă tot le-avut prin congelator… . Apoi erau chiftele, cele mai bune chiftele din lume, gogoși sau plăcintă cu varză, cu brânză, cu magiun de prune. Uneori câte o ruladă cu marmeladă de piersici sau cornulețe cu gem. Mi se strânge și acum sufletul când îmi amintesc de bufetul ei din bucătărie, mobilă veche cum nu se mai face, oh, bufet, loc magic cu uși ce se deschideau spre tot felul de minuni culinare. Nu știu de ale ei mâncăruri erau mai bune sau mai cu moț decât ale altora, știu doar că pentru noi erau CELE mai bune. Și plecam de la Cluj cu sacoșele pline – împachetate cum numai ea știa să împacheteze, în cutii și pungi (reciclare la cel mai înalt nivel, vă spun!). Pe drum ne pocnea foamea și nu cred că-i gust mai fain în lume decât gustul de pită-n ou mâncată în parcarea de la Piatra Craiului (asta când îl convingeam pe tata să oprească).

Buna nu mai e. A mai rămas draga de Jeni care, în așteptare, se trezește cu noaptea-n cap și face și ea ce știe mai bine și slavă domnului, știe! Ai mei au ajuns la Cluj, așa, ca pe vremuri, de sâmbătă până azi, mai înainte. Și au adus cu ei câte puțin din toate amintirile culinare din locul ăla drag. Miroase casa a plăcinte și clătite, fasolea-i pe foc, chiftele în cutii, mama și-a adus și spumoase și nu-s cornulețe de casă dar jur că și ălea de la magazinul de acolo-s mai bune decât cele de la magazinul de aici! O fi pentru că-i cutie cu aer de Cluj? O fi…

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: