2018

Cred că-i prima dată în mulți ani când nu prea-mi arde de tras concluzii. Anul ăsta care-i pe terminate a fost cu câte puțin din toate. Zile bune și foarte bune, altele de ascuns sub preș și de dat uitării. Am muncit mult, am făcut exact ce-mi place, m-am bucurat de vacanță, de zile libere,... Citește în continuare →

Reclame

Starea de bine

Azi, la ora asta trebuia să fim în mașină în drum spre Aiud. Cu oameni dragi, cu prieteni buni. Planurile erau făcute de zile bune, de săptămâni, ce mai. În schimb, suntem acasă. Toți trei și o cicatrice. Acu' două duminici, mai pe seară, Ion se juca la el în cameră, crețul era cu gândurile... Citește în continuare →

Idei de cadouri

Nu știu voi cum sunteți dar eu printre proteste și nervi - parcă spuneam că viața la malul mării era o plictiseală continuă, nu? am mintea doar la Crăciun. Anul ăsta ne vin prietenii dragi de departe și vom fi împreună zile multe și bune și sincer? De-abia aștept. Am liste cu tot felul de... Citește în continuare →

Timișoara mea

De ieri de când a apărut povestea mea pe blogul Mirunei, mă întreabă lumea una - alta. Și toate întrebările lor, alăturate alor mele și stropite cu nebunia de acasă din februarie încoace, îmi pun cireașa pe tort. Știu, e ca la nebuni. Suntem puțini care mai credem că aici se mai poate întâmpla ceva... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: