Despre Cluj și Direcția 5

Până la terminarea liceului nu cred că a trecut o vacanță pe care să nu o fi petrecut la Cluj, la bunici. Apoi, în facultate am făcut pasul cel mare și m-am mutat cu trup și suflet acolo, dar adevărul e că zilele ălea de așteptare, de dinainte de mutare, au fost cele mai faine momente din adolescența mea. Tăiam în calendar, număram ore și făceam planuri pe care ni le trimiteam unii altora în scrisori (încă am un munte de ele și de fiecare dată când le văd nu pot să nu mă întreb cum ar fi fost viața noastră cu facebook și whatsapp) În ’95 am intrat la liceu și nici atunci nu m-am oprit din a-mi petrece vacanțele în Grigorescu, cel mai frumos cartier din lumea asta. Mergeam în fiecare vară, 3 luni pe calendar și rar mi-am întrerupt vacanța cu escapade prin alte părți. Programul era standard: dormeam până târziu, apoi plecam în plimbare la fete – stat la bârfe și chițăieli, prânz acasă sau prin vecini și apoi, momentul zilei, întâlnirea de seară, de la Poșta Mare (din capătul blocului) sau la scara B de la blocul III. Veșnica scară B. Ne strângeam o gașcă mare, puneam țara la cale, eu visam cu ochii deschiși la momentul când o trece pe alee băiatul cu ochi albaștri (O poveste de dragoste care s-a sfârșit brusc, după ce în facultate am petrecut mai mult de 10 minute cu el!)

Serile de vară însemnau și plimbări lungi prin cartier, miros de tei, cules de flori de prin grădinile oamenilor, râsete și nici o grijă. Era vară, era frumos,ce avea unul, aveam cam toți. Cumpăram pungi de pufuleți și suc de la dozator, gumă de mestecat din aia de se făcea cărămidă-n gură, visam la seriale americane, inventam povești de dragoste acolo unde nu erau, trăiam. Și ce frumos trăiam. Când vine vorba de distracție, opțiunile ne erau cam limitate. Câte o seară în Cotton Club unde întindeam câte o sticlă de suc până nu mai avea nici gust, mai mergeam în parcul 14 Iulie sau în Fair Play, lângă. Cele mai faine seri erau ălea când venea câte o caravană – concert la Sala Sporturilor (o aruncătură de băț de casă). Se strângea tot Clujul pe platou și dansam și cântam și ne mergeau ochii-n toate direcțile, poate poate i-om vedea și pe cei pe care-i iubeam (fără ca ei să știe că-s iubiți). Nu-mi amintesc ce muzică îmi plăcea atunci, nici nu-i relevant pentru că știu sigur că era o formație pe care o așteptam toți: Direcția 5. Ce spectacol, ce momente, ce mai trăiam noi concertele ăstea.

Fast Forward – 20 (21, 22, 23) de ani mai târziu: Direcția 5 vine la Timișoara de VDay. M-aș duce, doamne, ce m-aș mai duce, doar de dragul zilelor ălora ce-au trecut și faine au mai fost. M-aș pune undeva la margine și aș căuta privirea Emiliei sau a Ramonei, parcă le-aș vedea și pe Adriana și pe Cristina, chiar și pe Roxana, undeva-n mulțime. Îmi cântă-n minte piese care mă duc la băiatul ăla cu păr blond și ochi albaștri, ce copilărie. Parcă-l văd și acum: venea în spatele meu, mai spunea câte una de mă ținea trează o săptămână și aveam subiect de analiză pe text zile bune. De data asta nu am cum să ajung la concert dar poate careva dintre voi are poftă de unul. Am o invitație dublă la concertul de la Filarmonica din Timișoara pe care v-o dau cu drag, pe principiul primul venit, primul servit. Cine o vrea?

P.S Concertul are loc în Sala Capitol a Filarmonicii Banatul pe 14 februarie 2018, la ora 20. Biletele early bird pornesc de la 55 de lei, sunt disponibile online pe iabilet.ro sau pot fi achiziționate de la magazinele Flanco și Uman Shop. Începând cu data de 11 ianuarie, biletele vor fi disponibile și la casieria Filarmonicii Banatul.

Reclame

2 gânduri despre „Despre Cluj și Direcția 5

Adăugă-le pe ale tale

  1. Cred ca este cam tarziu sa fiu prima care le vrea, dar totusi incerc. Este foarte dragut gestul tau dar si faptul ca ai facut o poveste in jurul subiectului, sigur cineva se va bucura sa fie acolo.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: