De Valentin

Azi am mers împreună, pe jos, până la școală – 2 km și 100 m. De la școală a venit pe jos cu bunu, pe drumul cel lung, alți 2 km și jumătate. Apoi am plecat împreună la ortodont – cu mașină pe care o plătește cardul (pentru că am vrut să fim acolo la timp) și apoi am venit pe jos până acasă, aproape 4 km. Eu am ajuns târându-mă, el s-a mai jucat două ceasuri și acum e încă în vârful patului și nu, nu tace. Ce a luat, a luat de la mă-sa și a înmulțit cu zece ca să pricep și eu, pe pielea mea, cum rezistă alții cu mine fără să o ia razna. Și da, e treaz de la 6, a fost și la școală, au fost și în parc (unde a luat toate bălțile la rând și cine știe câte și mai câte). Eu dorm în picioare, el nu încă mai are de spus.

La ortodont a intrat cu gura mare. Că e un loc tare urât. Și că el nu vrea să meargă. Că nu are nevoie de un ortodont. Că sigur o să-l doară. Că el vrea să-i cumpăr mai bine niște seturi noi de lego – decât să dau bani cuiva care se uită-n gura lui. Că nu vrea să-și pună nimic pe ghete – niște plasticuri de protecție dat fiind noroiul de afară. L-a luat pe contra-n brațe și pe ciufuțenie și m-a pus și pe mine acolo unde nu-mi place să fiu: în ochii altora. Am respirat adânc pentru că știu deja că atunci când e mai supărat și mai vocal atunci frica-i tupilată-n suflet. Și l-am luat în brațe și i-am spus că îi promit că nu-l doare nimic. Că doctorul va arunca o privire, că e un control de rutină, că nu l-am mințit niciodată. Și chiar nu am făcut-o, mai ales când a fost vorba de ce urma și ce știam că o să se întâmple.

A intrat speriat dar cu gura mare. În prima fază n-a vrut să se așeze – vă puteți uita la gura mea și dacă stau în picioare! dar doctorul a mai văzut copii ca el și a știut ce să zică și mai ales când. Mare lucru să dai peste astfel de oameni, l-aș recomanda oricând. Ion a deschis gura, a stat, a zis, a discutat. Nu s-ar mai fi dat dus. Și omul l-a ascultat cu atenție, cu răbdare, „Ne revedem la anu’!”, i-a spus și Ionuț i-a răspuns în stil specific: „Ce păcat că nu trebuie să ne revedem mai repede de atâ!”. A fost bine.

– Ți-a fost frică, așa-i?

– Păi da. Tu oricum știai că îmi va fi. Și mi-ai spus că nu doare. Cred că de data asta ai mințit puțin. Pentru că am simțit o mică durere.

– Ei, durerea o simțim diferit. Dar ți-am spus că nu o să fie o durere îngrozitoare. Poate doar un disconfort. Ceva neplăcut.

– Da, dar eu am crezut că nu voi simți deloc…

– Păi și ei la fel. Nu am cum să știu exact cum simți tu durerea. Că doar pe aia doar tu știi cum o simți…

– Prostii. Sigur știi. Am fost la tine-n burtă atâta timp și mă chinuiam să-mi fac loc printre intestine. Tu știi cum mă doare pe mine pentru că am fost o bucată din tine.

Atât. V-am mai spus că-l iubesc până-n cer și-napoi?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: