De Valentin

Azi am mers împreună, pe jos, până la școală – 2 km și 100 m. De la școală a venit pe jos cu bunu, pe drumul cel lung, alți 2 km și jumătate. Apoi am plecat împreună la ortodont – cu mașină pe care o plătește cardul (pentru că am vrut să fim acolo la timp) și apoi am venit pe jos până acasă, aproape 4 km. Eu am ajuns târându-mă, el s-a mai jucat două ceasuri și acum e încă în vârful patului și nu, nu tace. Ce a luat, a luat de la mă-sa și a înmulțit cu zece ca să pricep și eu, pe pielea mea, cum rezistă alții cu mine fără să o ia razna. Și da, e treaz de la 6, a fost și la școală, au fost și în parc (unde a luat toate bălțile la rând și cine știe câte și mai câte). Eu dorm în picioare, el nu încă mai are de spus.

La ortodont a intrat cu gura mare. Că e un loc tare urât. Și că el nu vrea să meargă. Că nu are nevoie de un ortodont. Că sigur o să-l doară. Că el vrea să-i cumpăr mai bine niște seturi noi de lego – decât să dau bani cuiva care se uită-n gura lui. Că nu vrea să-și pună nimic pe ghete – niște plasticuri de protecție dat fiind noroiul de afară. L-a luat pe contra-n brațe și pe ciufuțenie și m-a pus și pe mine acolo unde nu-mi place să fiu: în ochii altora. Am respirat adânc pentru că știu deja că atunci când e mai supărat și mai vocal atunci frica-i tupilată-n suflet. Și l-am luat în brațe și i-am spus că îi promit că nu-l doare nimic. Că doctorul va arunca o privire, că e un control de rutină, că nu l-am mințit niciodată. Și chiar nu am făcut-o, mai ales când a fost vorba de ce urma și ce știam că o să se întâmple.

A intrat speriat dar cu gura mare. În prima fază n-a vrut să se așeze – vă puteți uita la gura mea și dacă stau în picioare! dar doctorul a mai văzut copii ca el și a știut ce să zică și mai ales când. Mare lucru să dai peste astfel de oameni, l-aș recomanda oricând. Ion a deschis gura, a stat, a zis, a discutat. Nu s-ar mai fi dat dus. Și omul l-a ascultat cu atenție, cu răbdare, „Ne revedem la anu’!”, i-a spus și Ionuț i-a răspuns în stil specific: „Ce păcat că nu trebuie să ne revedem mai repede de atâ!”. A fost bine.

– Ți-a fost frică, așa-i?

– Păi da. Tu oricum știai că îmi va fi. Și mi-ai spus că nu doare. Cred că de data asta ai mințit puțin. Pentru că am simțit o mică durere.

– Ei, durerea o simțim diferit. Dar ți-am spus că nu o să fie o durere îngrozitoare. Poate doar un disconfort. Ceva neplăcut.

– Da, dar eu am crezut că nu voi simți deloc…

– Păi și ei la fel. Nu am cum să știu exact cum simți tu durerea. Că doar pe aia doar tu știi cum o simți…

– Prostii. Sigur știi. Am fost la tine-n burtă atâta timp și mă chinuiam să-mi fac loc printre intestine. Tu știi cum mă doare pe mine pentru că am fost o bucată din tine.

Atât. V-am mai spus că-l iubesc până-n cer și-napoi?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s