Câte veri am avut, câte mai avem?

Am dat azi peste articolul ăsta pe blogul Cristinei, după ce ieri mi-au ieșit în cale albume cu poze din anii trecuți. Anii ăia în care am fost într-o continuă vacanță și ne trezeam dimineața când voia Ionuț (adică foarte devreme), porneam la plajă din aprilie până-n noiembrie aproape zi de zi. Au fost vreo... Citește în continuare →

Reclame

Pită sau volan

Vine la mine-n viteză cu o felicitare făcută de el. O deschid și mă umflă râsul. - Aha, o rulotă... - Visez la o rulotă! Nu-mi doresc altceva decât să avem o rulotă și să călătorim în toată lumea. Noi trei, mereu pe drum! - Wow, asta da dorință. Și eu visez la așa ceva...... Citește în continuare →

Picătura chinezească

Am uneori - în ultima vreme parcă tot mai des, momente în care mă las cuprinsă de deznădejde. Parcă aș fi într-un tub prin care cobor și n-am de ce mă ține și merg în viteză, în vârtej, în jos și-s speriată ca naiba. Am și zile în care parcă toate-s frumoase. Borcanul meu cu... Citește în continuare →

Ce mai citește Ionuț

Sau mai bine zic, ce-i mai citesc lui Ionuț? Micuțul știe să citească și o face destul de bine dar în continuare nimic nu se compară cu timpul petrecut alături de mami. Care știe să citească și cu intonație și lângă care-i tare bine (probabil încă un an). Îi citesc cu mare drag, clar, mi-aș... Citește în continuare →

Zăpada în luna lui martie

Aseară am ieșit în lume cu încălțări de primăvară. Mi-a fost lene să stau să caut printre cutii o pereche de cizme și cum părea că s-a mai domolit frigul mi-am zis să tentez vremea bună. Azi noapte m-am trezit pe la 2 și am dat ochii p-afară. Mi s-a părut că văd zăpadă dar... Citește în continuare →

Ce-i într-un nume?

M-a apucat joaca de-a schimbatul. Asta-i o chestie care(-mi) vine și revine la intervale regulate: uneori mut mobila prin casă, alteori scot de prin cutii tot felul de obiecte care merită o nouă șansă (și utilizare), câteodată, mai rar, mă duc să mă tund sau trec de la blond la roșcat fără regrete. În weekend-ul... Citește în continuare →

de iarnă

Au trecut iar zile multe peste mine și noi și pare-se că degeaba se strâng povești dacă nu-i poftă să le scriu. E prima dată în mulți ani, poate chiar prima dată din totdeauna când văd că iarna nu se mai dă dusă și începe să-mi fie ciudă. În decembrie am așteptat nisoare și tot... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: