Ce-i într-un nume?

M-a apucat joaca de-a schimbatul. Asta-i o chestie care(-mi) vine și revine la intervale regulate: uneori mut mobila prin casă, alteori scot de prin cutii tot felul de obiecte care merită o nouă șansă (și utilizare), câteodată, mai rar, mă duc să mă tund sau trec de la blond la roșcat fără regrete.

În weekend-ul care a trecut, în pauzele bolit (o viroză absolut îngrozitoare care m-a lăsat fără vlagă) am mutat masa de lucru în locul unui fotoliu. Apoi trei cutii au luat drumul sertarelor de sub pat și pantofii de iarnă au fost ascunși vederii (asta a fost mișcarea pe care am regretat-o de dimineață în timp ce mă întindeam prin dulapuri, pe după cutii, că deh, în calendar o fi vreme de balerni dar p-afară sigur nu-i!) Ieri noapte, în timp ce stăteam la discuții cu crețul, am început să mut discret chestii prin bucătărie – visez să scap de pianul care-mi ocupă o jumătate de salon ca să pun o masă generoasă-n loc și apoi să plece și de masa din bucătărie ca să o înlocuiesc la un moment dat cu o insulă din aia de lemn cu rafturi.

Și acum m-a apucat cheful schimbării și aici pe blog, că deh că a trecut multă vreme și nici Aventurile în Ouzoland nu mai sunt ce au fost. Am stat multă vreme în cumpănă. Pentru că în 2007, când s-a spart o cană și eu am scris primul meu text pe blog, eram în Grecia și credeam că acolo voi fi pentru totdeauna. Așa că Aventuri în Ouzoland părea a fi denumirea care se potrivea ca o mănușă. Între timp lucrurile s-au schimbat, am plecat de acolo și am ajuns în România. Primul gând, ha ha ha, a fost că ouzo s-a transformat în țuică dar nu-s prietenă cu băutul și nici blogul meu nu-i cu alcool. Apoi de la ouzo am ajuns la Miorița dar parcă tot n-a fost pe sufletul meu. Am renunțat la Aventuri nu pentru că n-aș avea parte de ele ci pentru că aventurile nu mai sunt în Ouzoland dar Ouzoland-ul tot o parte din mine e. Vreau nu vreau. Așa că blogul ăsta o să rămână de unde a pornit, Ouzoland să-i fie numele statornic pentru că-i destul că-s eu într-o veșnică schimbare. Nu știu unde o să fiu peste câțiva ani, nici planuri nu mai fac. Știu doar că povestea asta cu scrisul și destăinuitul a pornit de acolo și asta-i ceva ce nu se poate uita sau schimba.

O să mă mai joc zilele ăstea – cu tot felul de idei și culori și formate. Încă nu am găsit ceva care să mă facă să exclam: ăsta-i! dar nici nu mă grăbesc. Pofta de povestit e înapoi și până la urmă asta e tot ce contează.

Reclame

3 gânduri despre „Ce-i într-un nume?

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: