Zăpada în luna lui martie

Aseară am ieșit în lume cu încălțări de primăvară. Mi-a fost lene să stau să caut printre cutii o pereche de cizme și cum părea că s-a mai domolit frigul mi-am zis să tentez vremea bună. Azi noapte m-am trezit pe la 2 și am dat ochii p-afară. Mi s-a părut că văd zăpadă dar mi-am spus că visez. Dimineața am realizat că n-a fost vis și chiuitul lui Ion m-a trezit de-a binelea. M-a privit lung și încruntat.

– Eu nu înțeleg de ce nu te bucuri de zăpadă. Când erai copil nu te bucurai?

– Când eram copil mă bucuram. Acum nu.

– Dar de ce? S-a stricat oare ceva în capul tău de atunci?

Tac. Mă gândesc în drum spre birou la ce mi-a spus. Mi-au venit în minte iernile de la Cluj. Faine erau. Ieșeam zi de zi la zăpadă. Dealul ăla de la capătul blocului răsuna a fericire. Ce echipament? Ce pantaloni impermeabili? Cizme îmblănite? Uneori n-aveam nici mănuși, câte căciuli am pierdut nici eu nu mai știu. Ieșeam în spatele blocului și dădeam strigarea până ne adunam toți. Călăream sănii din lemn cu șine grele de metal, de-ți treceau peste picioare nu le mai simțeai câte o săptămână! Și ne dădeam pe derdeluș cu pungi furate din cămara lui buna. Alergam ca nebunii unii după alții, ne băteam cu bulgări – norocos erai de-aveai mănuși! Ne erau obrajii ca focul și picioarele înghețate, uneori eram uzi până la piele dar nu recunoștea nimeni, nu ne-am fi dat duși acasă. Plecam după câteva ore de joacă, mă dezghețam lângă aragaz cu o cană cu lapte. Buna mă certa – că-i răci, fată dragă, nu-i de stat cu picioarele ude! spunea ea. Și apoi scotea din bufet câte o bucată de plăcintă cu gem sau cu brânză – doar nu poți trăi doar cu o cană de lapte.

Iubesc iarna. Am suferit în cei aproape 10 ani de Grecia când acolo iarna cădea într-un weekend și nu ningea niciodată iar de aici primeam poze cu piața Unirii sub zăpadă. Îmi place să mă plimb prin nămeți, să fac îngeri de zăpadă, să mă bulgăresc, să mă dau cu sania. Am și haine potrivite pentru asta – că deh, nu mai am 10 ani și ruginesc ușor. Dar anul ăsta mi-a cam căpăcit bucuria iarna asta la final de martie.

– Cel mai bine e să ne bucurăm că a venit. Nu mai contează că a ajuns mai târziu, important e că a venit, încerca Ionuț să mă convingă de dimineață.

Are și el dreptatea lui…

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: