Picătura chinezească

Am uneori – în ultima vreme parcă tot mai des, momente în care mă las cuprinsă de deznădejde. Parcă aș fi într-un tub prin care cobor și n-am de ce mă ține și merg în viteză, în vârtej, în jos și-s speriată ca naiba. Am și zile în care parcă toate-s frumoase. Borcanul meu cu bilețele pline de recunoștință se umple, copilul e mai fericit ca niciodată, crețul e și el bine. Am în jur oameni fantastici, proiecte atât de frumoase care cresc într-o zi cât altele niciodată, momente bune pe care nu le vreau duse.

Și apoi, scot capul din bula asta a noastră în care tare fain e să-ți crești copilul și să te bucuri de viață și mă lovesc toate ca bilele de bilard. Sunt frustrată, nervoasă, furioasă, mă simt prinsă de mâini și de picioare și parcă-mi ies pe gură tot mai des vorbe care nu-s deloc de spus cu voce tare. Mă lupt cu mine, mă lupt cu gândurile, greu îmi vine să cred că-s contemporană cu atâția oameni ignoranți. Proști. Am zis-o. N-am vrut, ba da. A scăpat, ba nu.

Deschid ochii și newsfeed-ul și-i plin dar plin de marșul ăla pentru viață care-i doar o scuză pentru ură. Ura față de cei care nu-s ca tine care nu vor sau nu pot să fie. E normal ca în anul de grație 2018 să mai avem discuții privind avortul? Își poate închipui oare cineva că a face avort e o plăcere pentru o femeie? Că orice femeie în lumea asta ar alege asta dacă ar avea de ales? Ne batem cu pumnii-n piept și facem un fantastic public shaminig cu pancarde și sloganuri în care dăm în ele, dăm în toate, mama lor de curve. Încurcăm rânduri din biblie și predici de duminică în alegeri care n-ar trebui să privească pe nimeni decât persoana în cauză. Și la toate astea, dupa mii de ani de greșeli din care n-am învățat nimic, singura soluție cu care ne vin mesagerii dreptății, virginele și sfintele e să INTERZICEM avortul? Că parcă asta ar rezolva peste noapte toate problemele. Dacă le spui de femei care au murit pentru că au ales să facă un avort pe ascuns pentru că era interzis îți râd în nas. Cifre umflate. Dacă le spui că educația-i cheia și de acolo trebuie să pornim, își scuipă-n sân și-și fac și o cruce. M-am săturat să mă ciocnesc de obtuzi care au păreri, care cred că interzicând ceva cuiva o să obțină ceva pe termen lung. Poți verifica teoria asta cu orice copil de 3 ani. Nu funcționează.

Eu nu vreau să-l cresc pe Ion într-o lume în care alții au dreptul să-ți interzică sau să-și bage nasul între picioarele tale. Eu vreau să crească într-o lume unde copiii de 6-7 ani știu ce-i aia sex, unde nu-s aburiți cu povești despre berze și duhuri sfinte care pun copiii-n burțile mamelor. Pentru că sexul nu e o rușine. E un lucru natural și se întâmplă (asta dacă nu va fi interzis) și bine-i să știi ce se întâmplă sau ce se poate întâmpla. Pentru că-i bine să afle despre toate ăstea într-un mediu sigur decât la colțul blocului (nu-i rău nici la colțul blocului, dar cred că școala ar trebui să aibă prioritate în problema asta!)

Despre băgatul nasului în dormitorul altora, nici nu mai zic. Fumigene și aberații pentru toți cretinii care încă mai cred că homosexualitatea e o boală care se ia. Mi-e scârbă de tot ce înseamnă păreri privind sexualiatea altora (între doi adulți care știu ce fac și ce vor nu ar trebui să existe nici măcar o idee de discuție, fie ei că-s doi bărbați, două femei sau toți patru la un loc!) și mi-e ciudă că până-n și-n Grecia, leagănul ortodoxiei și al băgatului nasului s-au găsit oameni mai înțelepți care să-și vadă de treabă (parteneriatul civil între persoane de același sex e recunoscut. Take this, sfinților, și-a băgat dracu și acolo coada!). La noi, n-ai cu cine. Chiar nu ai.

Și atunci, pe când credeam că nu mai am și alte motive să-mi sară capsa ca arsă, dau nas în nas cu Viorica Vasilica cea care ne reprezintă (vorba vine) și-i proastă ca o gaură neagră.

Dacă n-ar fi o serie de motive care încă mă țin p-aici, aș face cale-ntoarsă. Pentru că a trăi aici uneori înseamnă a-ți pierde vremea. Și parcă prostia e mai digerabilă când ai marea în față.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: