Una rece, alta caldă

Am o pauză cu stat acasă câteva zile - încă nu e gata! și-s plină de gânduri și ruptă-n bucăți. Am oscilat între susuri și josuri, faze bune și roz și altele mai puțin. Vinerea am petrecut-o cu diverse treburi - am ajuns un ceas și la cortul de lângă Bega unde se strâng semnături... Citește în continuare →

Reclame

câte-n lună și în stele

În toți cei 37 de ani ai mei (27 e cifra oficială dar acum suntem între prieteni) nu știu dacă am câștigat chestii mai multe la număr ca degetele de la o mână. Nu pot uita primul pager pe care l-am primit în liceu sau lozul de la Viena (pe care consortul l-a declarat semnul... Citește în continuare →

Motive

... de recunoștință. De zâmbit. De bucurie. Motive care te fac să vezi partea plină a paharului, care-ți fac ziua mai bună. Seara mai liniștită. Motive să te simți bine și să mulțumești că ai ajuns unde-ai ajuns, că ai ce ai și că restul sunt doar detalii. Gândesc textul ăsta de multă vreme. Pentru... Citește în continuare →

Sărbători liniștite!

Sunt înconjurată de ouă, flori și Hristoși pe cruce. Oriunde-mi întorc ochii, mai dau peste câte un iepuraș sau cozonac sau urări. Eu una nu mă simt mai curată zilele ăstea, nici mai bună, nici mai aproape de cele divine. Ăstea ar cam trebui să fie de zi de zi așa că, sincer vorbind, singurul... Citește în continuare →

Vine Oana Moraru la Timișoara…

... și eu o aștept ca și când. O urmăresc de multă vreme. Îmi merg la suflet toate vorbele ei, le citesc cu poftă și-mi doresc, doamne, cum îmi doresc, să fie mulți, tot mai mulți cei care o ascultă și-i urmează sfaturile. Un lucru ce-mi place tare în România, un lucru pe care-l apreciez... Citește în continuare →

Cartea bate filmul? (2)

Întotdeauna. Am mai povestit eu despre asta și cu alte ocazii, dar văd că-i musai să repetăm experiența ca să ne punem în ramă convingerea. Ieri ne-am trezit, spontan, că vrem să mergem la cinema. La Timișoara dacă vrei să mergi la film n-ai prea multe opțiuni - Mall-ul vechi care-i mai aproape dar mai... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: