Vine Oana Moraru la Timișoara…

… și eu o aștept ca și când.

O urmăresc de multă vreme. Îmi merg la suflet toate vorbele ei, le citesc cu poftă și-mi doresc, doamne, cum îmi doresc, să fie mulți, tot mai mulți cei care o ascultă și-i urmează sfaturile.

Un lucru ce-mi place tare în România, un lucru pe care-l apreciez de când am revenit în țară – și pe care îl observam și când eram prin țări străine e interesul crescut pe care-l au oamenii de aici față de tot ce ține de parenting (nu, nu râdeți, chiar așa se vede când ești departe de țară!). Se merge la seminarii, se publică și se citesc cărți, lumea întreabă, oamenii par să-și doreasca mai mult decât „îi creștem cum ne-au crescut și pe noi”. Știu, sunt încă o groază de probleme, pentru mulți, prea mulți bătaia e încă ruptă din rai, umilirea e la ordinea zilei, răutăți, bullying dar măcar vezi că există încercări de a schimba asta – chiar dacă timide. În țara unde am petrecut 8 ani din viață, din care 6 jumate ca mamă ăstea-s toate cu câțiva ani în urmă. Acolo încă e la modă Dădaca – time out și câte o palmă care n-a omorât pe nimeni, la copiii se țipă în continuare, ei trebuie să fie cuminiți și ascultători ca să vadă lumea ce părinți buni trăiesc la malul mării. E drept, nu suntem departe de el, că deh, spiritul balcanic nu se dă ușor dus, dar adevărul e că aici simt că sunt oameni care chiar își doresc să facă lucrurile altfel atunci când vine vorba de copii lor.

Noi am pornit-o cu stângul – se știe ce experiență minunată am avut cu prima învățătoare a copilului, una care degeaba mergea la seminarii și era bună la partea teoretică dacă în practică era convinsă că o palmă simbolică nu strică din când în când. Dar tot răul spre bine pentru că acum copilul e bine și asta se vede cu ochiul liber. Eu sunt unul dintre acei părinți pentru care nu-i important câte caiete și liniuțe face copilul la școală ci vreau să-l văd fericit. Vreau să văd cum învață să fie independent și responsabil, cum școala continuă ce facem noi acasă. Cum poate funcționa fără pedepse și recompense, fără a țipa și a-l amenința. Cum vrea să facă și îi este încurajată curiozitatea și pofta de cunoaștere.

Și acum de-abia aștept să o cunosc și să o ascult pe Oana Moraru, să aflu și mai multe – să-mi lămuresc întrebări sau să-mi deschid mintea pentru altele.

Cum își găsesc copiii drumul? 

Cum se construiesc motivațiile adevărate, nevoia de a afla și bucuria de a face lucruri importante în viață? 

Cum observ, aflu și onorez particularitățile copilului meu? Cum evaluez cine e copilul meu și încotro se îndreaptă el? Ce pot face eu, ca părinte, și ce pot face profesorii pentru devenirea lui? 

Cum suplinesc acasă ce nu reușește școala? Ca profesor, cum sprijin o generație de copii, uneori, insuficient susținută de familie?

Pentru că întâlnirea asta nu e doar pentru părinți ci și pentru profesori și educatori – mi-am dat seama cât de importante sunt astfel de întâlniri și pentru ei, pentru profesori (și apropo, școala noastră pregătește un super eveniment pentru profesori/ educatori / învățători dar despre asta povestesc eu pe îndelete în curând)

Evenimentul de la Timișoara are loc sâmbătă, 28 aprilie, de la ora 10.00 la Incubox – în data de 9 iunie, unde va fi anunțat în curând! Partener local e minunata grădiniță Arta în Nori (care mai mereu ne face surprize din ăstea, cu oameni faini invitați la noi în oraș). Evenimentul e de găsit pe facebook.

Mergem?

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: