câte-n lună și în stele

În toți cei 37 de ani ai mei (27 e cifra oficială dar acum suntem între prieteni) nu știu dacă am câștigat chestii mai multe la număr ca degetele de la o mână. Nu pot uita primul pager pe care l-am primit în liceu sau lozul de la Viena (pe care consortul l-a declarat semnul oficial că noi doi vom sfârși împreună) În rest, oi mai fi primit ceva monezi sau câte o carte, dar nu mă cred norocoasă (lozul despre care povesteam mai sus nu e cuprins în această afirmație). Așa că mare mi-a fost surpriza când mi-am văzut numele câștigător al unei duble invitații la teatru. Unu – pentru că am participat mai mult de dragul de a da vestea mai departe, doi – pentru că-mi place să cumpăr biletele (din același motiv pentru care aleg mersul la cinema și librăriile). Dar … buni Maia pentru că la ea mi-a mers primul gând, sigur se va bucura. Cel care n-a fost deloc, dar deloc încântat de situație a fost Ionuț. Teatru? Iar? Iar pleci? Altă seară? Dar ai zis că duminică a fost ULTIMA dată! Copil care-i tare cooperant când vine vorba de ce am eu de făcut și timpul meu liber, azi a uitat de toată înțelegerea. Pentru că de nici două zile am încheiat Cafekultour și asta a însemnat un eveniment cu o mamă absentă seară de seară timp de o săptămână și încercări de conectare pe fugă și fără rezultat.  Duminică, pentru că nu s-ar mai fi dat dus acasă (din nou, cu buni) i-am promis: Asta-i ultima seară și apoi iau o pauză de multe zile. Citim Narnia, stăm la povești în patul mare, ritualul (oh, iubește ritualurile!)

Așa că am înțeles, l-am înțeles, buni Maia a înțeles și ea, a luat-o pe Flori – pe fata mea dragă care are grijă de copil când eu nu pot și s-au dus împreună. Aranjate, cochete, minunate. Noi, aranjați în pijamale, cu zulufii proaspăt spălați și miros de copil lipit de mine.

Are gura până la urechi, îmi toarce în brațe, buni se bucură de Mălăele, Flori de ieșire la teatru, eu mă bucur de bucuria lor și a noastră. Pentru că mi-e drag tare să merg la teatru și la film și la tot ce înseamnă eveniment și mișcare și râs în soare cu oameni faini. Dar cel mai drag mi-e să-l văd cu mine. Până când se mai poate și mai vrea. Nu-i așa?

Reclame

2 gânduri despre „câte-n lună și în stele

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: