Pauză de telefon

În urmă cu trei ani mă lăudam că am rezistat 2 zile fără telefon. Nu și fără internet. De astăzi până joi, urmează provocarea: fără net și fără semnal. Poze o să fac în mod tradițional și excepțional. Dar cu un aparat. Rezist? Și dacă nu, tot aia-i. N-am încotro. Luminile, vă rog!

Ouzoland

A fost de ajuns o săptămână fără telefonul meu deștept ca să-mi dau seama că-s dependentă de el. Că e prelungirea mâinii și ochilor. Că așa cum văd paiul din ochii altora (fumători mai ales) îmi scapă privirii parul din ochii mei.

L-am dus la reparat. Nu-l mai țineau bateriile – și nici nu mă mir. L-am înlocuit de nevoie cu un Nokia din ăla de pe vremuri (adică de acum vreo 4 ani, să nu exagerez) care se ține bine și multe zile. Fără internet și cu butoane. Prima zi a trecut cum a trecut. Eram acasă oricum, computerul nu ia pauză până seara. A doua zi, la plajă ochii mei fotografiau și filtrau. Instagram-uri virtuale. Simțeam cum mă pișcă buricele degetelor și m-am surprins căutându-mi telefonul când am auzit un sunet familiar. Nu. Nu era al meu. În jur, toți făceau poze. Și cred că pentru prima dată…

Vezi articolul original 345 de cuvinte mai mult

Reclame

Gânduri

Altă săptămână cu întâmplări de tot felul, momente care m-au scuturat și m-au făcut să văd că de fapt sunt o norocoasă, înconjurată de oameni faini și buni, că trăiesc povești de ținut minte, că viața poate fi groaznic de enervantă uneori dar e așa de frumoasă. Că-s multe care se întâmplă când trebuie și... Citește în continuare →

Ce-mi mai place (în ultima vreme)

Anul trecut am ajuns la Conferința PR Beta pentru prima dată. A fost unul din momentele acelea la care visam, cu un an înainte, în timp ce eram la plajă (și sătulă de atâta stat și lenevit și discuții cu și despre copii) Știu, mă pufnește și pe mine râsul de fiecare dată când îmi... Citește în continuare →

Despre ce m-a supărat azi (și sigur mă va supăra și mâine, asta dacă nu mă supăr eu înainte)

Mi-e greu, tare greu să înțeleg chestii care ni se întâmplă zi de zi, situații cu care suntem puși față-n față și chiar de nu ne plac, la acceptăm fără crâcnire, fără să deschidem gura, fără să schițăm câte o strâmbătură sau înjurătură. Nu pricep nici în ruptul capului, de ce într-o țară ca a... Citește în continuare →

Coincidențe

M-am trezit cu noaptea-n cap pentru că-i greu să te țină somnul când sufletul ți-e plin de elan și entuziasm. Ieri am ajuns acasă târziu, cu un zâmbet tâmp, întins pe toată fața pentru că ziua mi-a fost una lungă dar al naibii de frumoasă. Plină de coincidențe și oameni faini, de energie și lumină... Citește în continuare →

Ce-mi place

Multe și mărunte-s lucrurile care-mi plac și care-mi bucură sufletul. Mărunțișurile găsite prin piețele de vechituri, câte o cană din tablă sau o cratiță ciobită pe care mi-o transformă crețul în glastră, beculețele - oh, beculețe de toate mărimile, pe sfoară sau sârmă, rotunde, colorate sau albe, becuri pentru curte, beculețe de atârnat în spatele... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: