(aproape) 2 zile

Am avut parte de (aproape) două zile fără internet și fără semnal la telefon. Concluzia? Mai vreau. Nu-mi amintesc ultima dată când am fost așa de liniștită. Fără să-mi vină să verfic newsfeed-ul să văd ce mi-a scăpat, ce a trecut pe lângă mine. Fără să dau câte un „refresh” adresei de e-mail. Sau contului de Instagram. Fără să-mi pese de filtre, de surprins imagini pe care să le dau apoi mai departe. Am făcut poze cu aparatul, am uitat telefonul în geantă, ceasul a avut doar rol orientativ. Cred că au fost cele mai frumoase două zile de anul ăsta. Am mai experimentat viața fără internet și anul trecut, în vacanța de vară – dar acolo seara recuperam tot ce pierdusem în timpul zilei. Nu, nu-i ok. Nu-i ok mai ales când realizezi că telefonul ți s-a cam lipit de mână și-l cauți mai mereu, când fiecare imagine care-ți trece prin fața ochilor te duce cu gândul la un filtru pe care l-ai putea folosi pentru a o îmbunătăți. Am ajuns acasă miercuri seara – pe motiv de bătrânețe și dureri de șale (cum ar fi zis buna de la Cluj!) și primul lucru pe care l-am făcut când telefonul și-a reintrat în drepturi a fost să-l pun pe un raft. Unde a și rămas până-n spre noapte când crețul mi-a spus că lumea e în stradă, iar sunt proteste. Gata zen-ul, gata liniștea. Nu. Mai vreau. Dar pentru că nu mă pot desprinde complet de asta – și nici nu vreau, am decis să aduc măsura în discuție (nu degeaba-s măritată cu un grec). De-acum înainte, chiar de-acum, de vineri după amiaza și până luni (în weekend-urile în care nu lucrez) am să uit de facebook și de instagram.  Telefonul va fi pe-aproape, de ne caută cineva, dar ce fac alții nu mai constituie prioritate. Să vedem dacă mă ține.

Reclame

Un gând despre „(aproape) 2 zile

Adăugă-le pe ale tale

  1. eu fac asta multe zile. Am ajuns sa vb doar 10-20min pe luna la tel., sa il folosesc pt o harta sau un email rapid (tot mie, sa nu uit ceva). Vacantele nici nu ma mai leg la net, asa ca ma bucur de natura si pasari si liniste, ajung sa imi aud si gandurile.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: