Umbrela

La Viena într-o zi de luni, 20 august 2007, a plouat. Eram pe bulevard cu băiatul cu părul creț în cea de-a doua zi din restul zilelor noastre. Ne plimbam, așa cum o fac toți îndrăgostiții, cu zâmbete întinse pe toată fața, cu mâini nerăbdătoare să se țină, cu ochi care se căutau. Viena e un oraș fantastic, îl iubesc de când am ajuns acolo prima dată, dar niciodată nu mi-a părut mai frumos și mai plin de viață ca atunci când l-am văzut împreună cu el. Ce poveste. Eu veneam după o nebunie care se întinsese ani buni și era clar că nu ducea nicăieri, el tocmai încheiase un capitol. Ne-am ieșit în cale, pe neașteptate și el, mai înfipt ca mine, n-a lăsat șansa să-i scape. Pentru că, spune acum și o repetă mereu, știa ce are de făcut. Și cum ne plimbam noi, cu povești care nu păreau că se mai termină, clișee – cu pus semnele de punctuație pe propoziția celuilalt, în încheieri și concluzii care ne făceau pe amândoi fericiți, ei bine, cum ne plimbam noi, s-au auzit primele tunete. Știți și voi cum e, la început, când vrei să fie toate perfecte, de la păr până la vorbe? Mintea mea galopa: ploaie, ne udăm, alergăm, romatic, dacă răcesc? Dacă răceala ne dă peste cap vacanța? Dacă. Intru-n tremurici de fiecare dată când chestiile nu merg conform planului. Mă cuprinde panica, mă scufund pentru câteva minute, nu multe dar destule cât să le simt cât o viață! și apoi, caut soluții. În ziua aceea, o zi de luni de august, a venit el cu una: băiatul meu cu părul creț m-a luat de mână, a intrat în primul magazin și … a cumpărat o umbrelă. Ce aiureală, nu? Dacă plouă, cumperi o umbrelă. Eu nu m-aș fi gîndit niciodată la asta. Ce bine că de atunci nici nu mai e nevoie să mă gândesc eu la toate. Umbrela noastră are 11 ani. S-a ramolit nițel, dar încă ne ferește de ploaie. A îndoit-o puțin vântul, a trecut și prin furtuni și ploi cu gheață. Am cumpărat alte umbrele, noi, colorate și pe ea am uitat-o într-un colț destulă vreme. La prima vedere, pare cam chinuită dar dacă te uiți la ea atent îți dai seama că e doar o iluzie: ea la fel de bună ca la început. Am luat-o și am studiat-o zilele trecute, ne-am uitat la ea, ne-am uitat la noi și-i mai clar ca niciodată: e cea mai frumoasă umbrelă din lume.

Reclame

2 gânduri despre „Umbrela

Adăugă-le pe ale tale

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: