Frânturi de weekend

După aproape 10 ani în care pentru noi weekend era de fapt doar ziua de duminică, am ajuns în sfârșit să ne bucurăm din plin de sâmbătă și duminică, împreună. Și asta în fiecare săptămână. Când locuiam în Grecia, K avea program sâmbăta – pe care o începea cu noaptea-n cap și ajungea dupa 5 acasă, de obicei frânt de oboseală. Ieșirile noastre în trei erau de cele mai multe ori lăsate pe a doua zi. Ei bine, de când suntem aici și el are program corporatist (luni – vineri, 8 -16) iar eu am program de voie am ajuns să apreciez weekend-urile la adevărata lor valoare. De obicei ținem seara de vineri pentru noi doi (o să povestesc eu cândva și despre unde o petrecem) și bine-i să ai gând de trezire sâmbăta doar piața de vechituri, cafeaua din Unirii sau brunch-ul de la Ambasada (adevărul e că n-am mai ajuns la brunch cam de multișor, poate n-ar fi rău să reluăm bunele obiceiuri!) Seara o lăsăm pentru film sau prieteni acasă iar de cum dă căldura – urăsc verile la Timișoara, v-am mai spus? duminicile sunt de mers la casa de la țară. Moșia lui bunu Tinu. Bijuteria lui dătătoare de castraveți, roșii pentru bulion,  zeci de kilograme de prune, somn lemn și dureri de spate.

Pentru mine casa de la Giarmata are povestea ei. E plină de amintiri, de copilărie, de sâmbete și duminici cu familia, de gust de cireșe, de prăjitură cu bezea, de verișori, verișoare, unchi, mătuși, vecini, concerte și spectacole. Acolo am făcut primul nostru film – cu o cameră video pe care o cumpărase tata în anii ’90 și care a imortalizat niște episoade demne de Oscar. Acolo ne-am dat în spectacol – la scenă deschisă de am invitat jumătate de sat să ne aplaude. La Giarmata am petrecut multe sfârșituri de săptămână, în livadă, răsfoind numere vechi de Pif și Mikey Mouse, cărțile lui Jules Verne și povești nemuritoare.  Ne făcuse și tata un duș improvizat – de răcorire, apoi stăteam cu burțile la soare și chițăiam: eram niște copii fericiți. Aveam cățel și iepuri și porumbei și găini. Mergeam în vizită la vecini – cu unul dintre ei s-a măritat sor-mea sau ne băteam pe cel mai bun loc de pe balansoar. Copilărie la țară la doar câțiva kilometri de oraș.

Am petrecut ani frumoși acolo, de cum începea primăvara și era de stat afară și până la începutul verii, așteptând vacanța pe care, inevitabil, o petreceam la Cluj. Dar pentru mine locul acela înseamnă weekend-uri și acasă și familie. Când tata s-a apucat de renovat și aranjat – o situație mereu în mișcare – n-am crezut că o să ajung să mă bucur și eu așa de tare de Giarmata. Nu aș fi crezut că mutarea înapoi în țară va include weekend-uri ca-n copilărie. Alături de oameni faini și mâncare bună (că ăstea două merg împreună)

N-aș fi crezut că în viața mea o să vină iar un moment în care curtea și livada de acolo vor avea rolurile lor, că va fi din nou în locul unde ne strângem cu prieteni, cu familie, unde facem amintiri.

Când suntem toți, mulți, copiii se joacă, noi, ăștia mari stăm la povești și mâncare, ne întindem până-n seară. Când mergem singuri eu mă retrag în livadă. Îmi iau pătura, cartea, liniștea-i acolo. Stau și mă uit la cer, miroase a iarbă și a răcoare. Nu am nevoie de mai mult decât weekend-uri ca ăstea. Adevărate.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: