Cât de multe sunt prea multe?

După trei săptămâni de soare și mare, am revenit  cu poftă de organizat casa. Aveam niște gânduri și planuri din ăstea și înainte de plecare – dar energia nu se mai vedea pe nicăieri așa că am abandonat orice idee. Nu-i nimic, am avut destul timp pentru Pinterest și articole despre minimalism și declutter-ing cât cuprinde. Și m-am întors plină de idei.

Luni seara am menționat în treacăt că vreau să mut un raft în camera de depozitare (da, avem o cămară unde claia peste grămadă îmi dă dureri de cap de multă vreme!). Pentru ce-l vrei? întreabă soțul și bine face (pentru că-i greu și să nu-l mute degeaba). O dau cotită, decid să-i spun exact ce am de gând să fac. Să organizez pantofii ce zac în multele cutii de nici nu mai știu ce am (nevoie). Își dă ochii peste cap ca un bărbat respectabil.

– Vreau să pun pe acel raft care are câteva niveluri toate cutiile cu pantofi și în dreapta, îți pui tu cutiile, desfințăm aia și cealaltă și tot așa turui vreo zece minute.

Îl las gândindu-se, ies în oraș dupa altele, când mă întorc îl găsesc cărând cutiile din cămară.

– Ăstea ce-s? Întreabă el arătând spre un cufăr cu capac, unul mare, mare de tot.

– Cizme.

– Câte cizme?

Deschid cutia (nici eu nu mai știu ce-i acolo) și zâmbesc fericită. Șase perechi.

– Și ai nevoie de toate?

Unde să-i explic fix acum că aveam 10 dar am renunțat la ele și am păstrat doar perechile fără de care nu se poate? Cu toc, fără, negru, maro, vișiniu (le am de la Viena, am plătit un weekend de babysitting pentru ele!) cu blana și fără. Alege să nu mai spună nimic. Scoate și alte cutii. Sunt multe, chiar sunt.

– Dar cum vrei să le aranjezi?

– Să le pun pe sezon. Și să le văd dimineața că altfel nu mai știu ce am aici și ajung să nu le port.

– Păi dacă nu mai știi ce ai aici ÎNSEAMNĂ CĂ SUNT PREA MULTE!

Nu accept răspunsul, îmi văd de organizat. Mă bucur ca un copil mic, ca Ion față-n față cu lego, când mai descopăr câte o pereche uitată.

– Ăștia ce-s?

– Cu toc.

– Dar sunt toți negri! De ce ai nevoie de atâtea perechi de culoare neagră”?

– Ăștia-s peep toe, ăștia-s de lac și ăștia-s balerini, altă categorie.

– Câte cutii sunt?

– Vreo 20. Plus ăstea mari.

– O pereche în fiecare?

Râd. Raftul se umple urgent. El pune șase cutii pe raftul lui. Le numără. Se uită la mine, mă uit la el.

– Sunt prea mulți, știu că-și zice în mintea lui.

– E prea mic raftul, răspund eu în mintea mea.

Adevărul e că sunt mulți. Și știți ceva? Au fost și mai mulți. Când am plecat din Grecia, în urmă cu doi ani, am donat vreo 20 de perechi. Unii chiar noi. Alte perechi, de drag le-am lăsat acolo ca să fiu sigură că de-i nevoie pot pleca în vacanța cu o borsetă și găsesc în dulap tot ce am nevoie. Restul sunt aici. Și acum, chiar acum, am decis: sâmbătă o să stau și o să aleg. O să le ascult poveștile, o să-mi amintesc de unde i-am luat și de ce. Și o să văd care rămân să-mi poarte pașii mai departe. Restul își vor căuta alte cutii, pe alte rafturi, în alte case. Și voi relua bunul obicei – pe care l-am uitat/ pierdut pe drum: pentru fiecare obiect nou ce intră (în casă și-n dulap) unul pleacă.

Și chiar așa, cât de multe (perechi) sunt prea multe?

 

Reclame

Un gând despre „Cât de multe sunt prea multe?

Adăugă-le pe ale tale

  1. Vai, nu stiu, nu cred ca exista un raspuns exact.
    Dar eu sunt femeie, raspunsul meu asa in doua ape e dat ca o plasa de siguranta, just in case… Cred ca un barbat ar raspunde foarte precis un numar (format dintr-o singura cifra 😂).
    Si totusi… femeie fiind si citind textul tau, am pierdut numarul pantofilor tai si ar trebui sa notez pe rand cati ai, apoi sa fac suma, ca la inventar. 🙂
    Dar mi se pare foarte faina ideea ca pentru fiecare lucru nou, unul vechi sa isi gaseasca o alta casa.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: