Prima zi de școală (faină)

Eu nu am multe amintiri legate de primele mele zile de școală din clasele primare. Îmi vin în cap doar frânturi într-o ceață gri, era al naibii de gri totul în anii ’80. Aveam un ghiozdan roșu cu bec de semnalizare, oare de unde au făcut ai mei rost de el? și o uniformă tare. Mă zgâria la gât. Pe cap purtam cordeluțe tricotate de mama. Stăteam în penultima bancă – pe motiv de înălțime și eram iubită de băiatul din prima bancă. Mi-o amintesc bine pe doamna învățătoare, era tânără și frumoasă și mirosea așa de bine.

Prima zi de școală a lui Ionuț, prima ca în prima din clasa 0 a venit ca un duș rece peste mine. Cu stat drepți și aliniați și cuminți, cu flori în brațe, sobor de preoți și discursuri groaznic de plictisitoare. Cu vizita primarului – cu bla-bla-uri sforăitoare și copiii care nu puteau sta locului – și pe bună dreptate. Eu m-am simțit ca nuca-n perete și-s convinsă că nu am fost singura. Au trecut un an de când am schimbat peisajul și viața noastră, pare, dintr-o dată, mult mai ușoară.

Ion a început clasa a IIa. Nu, nu a fost prima zi de școală – asta vine de-abia mâine. A fost ziua de sărbătoare, bucurie de reîntâlnire și adunare. Asta mi-au spus copii când i-am întrebat cum s-au simțit azi. . Voi știți cum arată un copil care merge înspre școală sărind într-un picior de bucurie? Chiuind și triluind tot drumul? Așteptând să-și revadă prietenii, colegii, învățătoare, clasa, curtea, plantele? Nici eu nu am știut până azi că așa ceva există. Nu doar că există, dar e așa de ușor să-l faci să fie astfel!

Cine are nevoie de discursuri sforțoase și popi care țin predica în curtea școlii? De ce trebuie să stea copiii drepți și cuminți ACUM, să asculte chestii de care oricum nu le pasă, când e clar că au timp o viață-ntreagă pentru asta? Nu înțeleg și nici nu vreau să o fac, de ce ne încorsetăm în obiceiuri care ne plictisesc până și pe noi de moarte și insistăm să le dăm „bolovanul” ăsta și lor?

Mie-mi place cum a început școala la noi astăzi. Cu oameni bucuroși de revedere, cu copii alergând în toate părțile, descoperind săli de clasă și cotloane. Cu ochi curioși și guri netăcute. Cu muzică, limonadă, jocuri, conectare. Fără momente pompoase, fără să facem pentru că TREBUIE să facem. Viața asta poate fi așa de frumoasă când poți să-ți dai drumul și să respiri și bine-i când princepi „că nu-i musai să” tot timpul. Iar prima zi de școală e chiar unul dintre acele momente când n-ar trebui să fie musai nimic. Doar să ne bucurăm.

La voi cum a fost?

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

o dama ocupata

trancaneli despre carti, calatorii, copii, chestii, trestii

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: