Despre un weekend la Edinburgh, dureri de spate și normalitate

Maria, Maria mea s-a căsătorit în weekend. Cea alături de care am petrecut cei mai frumoși ani - cei doi ani de la Viena, s-a căsătorit cu iubitul ei (încă de atunci era iubitul ei!) și noi le-am fost alături. Altfel nici că s-ar fi putut. Trei zile pline tare. De emoții, de nesomn, de... Citește în continuare →

Reclame

Fericire, frumusețe (și Viena)

După trei zile în orașul meu de suflet încă-mi caut locul înapoi acasă. Sunt plină de întrebări și gânduri - cum naiba, da, chiar așa, cum naiba am putut părăsi Viena? Cum am plecat de acolo fără nici o privire-n urmă? Oftez și răbufnesc dar bine știu răspunsul. Iar dacă iau la puricat povestea, adevărul... Citește în continuare →

Referendum 2018: duminică

Duminica am început-o devreme. Prea devreme. M-am urnit cu greu dintre așternuturi iar gândul că profețiile "duminica o să vină lume multă, după biserică sigur vin!" s-ar putea să se îndeplinească m-au făcut să n-am pic de chef de ziua ce stătea să înceapă. La secția deschisă la 7 fix a intrat prima persoană la... Citește în continuare →

Referendum 2018: sâmbătă

În prima zi de referendum m-am trezit la 4. Am încercat să adorm la loc, nu mi-a ieșit. La 6 am plecat de acasă, la puțin după am ajuns la secție, la 7 s-au deschis ușile. Delegata PNL  a votat prima apoi a început să ne povestească despre musulmanii care fac mulți copii. Mai mulți... Citește în continuare →

Referendum 2018: încălzirea

Am stat și-am cugetat, de-i musai să scriu mai mult decât am făcut-o deja, despre weekend-ul care a trecut (și de pe urmă căruia eu încă nu mi-am revenit complet). Două zile și-ncă un pic am petrecut afară din bula mea și încă nu știu de-i de râs ori plâns (știu, treba asta cu bulele... Citește în continuare →

#stauacasa

Am luat o lungă, prea lungă pauză de la scris pentru că am fost prinsă cu altele și pe cuvânt de om serios că mi-aș fi dorit din tot sufletul să reiau bunul obicei al blogului cu un text vesel. Cu o întâmplare cu Ionuț în rol principal sau măcar cu crețul care a mai... Citește în continuare →

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: