Referendum 2018: sâmbătă

În prima zi de referendum m-am trezit la 4. Am încercat să adorm la loc, nu mi-a ieșit. La 6 am plecat de acasă, la puțin după am ajuns la secție, la 7 s-au deschis ușile.

Delegata PNL  a votat prima apoi a început să ne povestească despre musulmanii care fac mulți copii. Mai mulți decât facem noi. Eu m-am retras discret, la toaletă (într-o școală de frunte din oraș, cu adevărat motiv să-ți fie teamă pentru copiii tăi!) iar când m-am întors, încă nu terminase.

– Trebuie să încurajăm natalitatea. Să crească și numărul nostru.

– Mă scuzați, tocmai am văzut cum arată o toaletă într-o școală de stat din România. O școală de frunte din oraș de vază. E infectă. Și dumneavoastră îmi povestiți despre încurajarea natalității? Și despre cât de răi sunt musulmanii și că trebuie să votăm ca să nu se poată căsători homosexualii care oricum nu se pot căsători! Probleme majore care ne afectează direct. Sunteți pe bune?

O dă cotită, o dă întoarsă. Îmi evită privirea dar se uită cu speranță spre ușă. Poate, poate intră cineva. Nu intră nimeni până la 8 și jumătate iar până la primul raport, cel de la 10, ne trec pragul vreo 20 de oameni, toți peste 65 de ani. Băile Govora reloaded.

Pe la mijlocul dimineții ne trece pragul o „duamnă”, una ce ne reprezintă la Bruxelles. Domnul de la PSD sare să-i pupe mânușițele – „Ce bine că avem oameni ca dumneavoastră să ne reprezinte fără să stea aplecați în fața nimănui!” Doamna flutură din gene și face pe sfioasa, nici un kilogram de lămâi nu pot spăla scârba care mă cuprinde. Votează, cu două mâini ar fi votat! se plânge de cum o chinuie reprezentanții statelor „așa zis, civilizate! În Franța au voie să se căsătoreasca de la 13 ani! Nu e admis să se bage toți în treburile noastre interne, cum adică să ne condiționeze fondurile de statul de drept?” Nu, nu mă pot abține, o întreb dacă ea ar da bani cu nemiluita unor hoți. Își dă ochii peste cap și se plânge în continuare celor care au chef s-o asculte. Eu nu mai am.

Încheiem cu alți ochi dați peste cap. Ai ei:

Ea: M-au înjurat la Bruxelles, vaaai, nu știți cum mi s-a vorbit!! La ce nivel!! 
Eu: La nivelul lui Șerban Nicolae? 
Ea: Poftim?! Nu, urât de tot. 

Timpul trece cu încetinitorul. Mai ascult poveștile colegilor, mai arunc un ochi pe cartea pe care o am cu mine. Din când în când, rar, câte o persoană care dorește să voteze ne întrerupe șederea sau dialogurile. Schimbăm subiecte de discuție de pe o paletă foarte largă: De la muzică (Discutăm acum despre Andra vs Anastasia Lazariuc și Angela Similea. „Aaah, ce vremuri… Acu’ tragi două fumuri și gata, dezmăț. Muzica nu e doar de ascultat dar mai ales de dansat și făcut legături.”), la bancuri porcoase, ce pagini să urmărim pe facebook, povești despre minuni și Dumnezeu, lacuri de unghii, gay și școli și educație. Despre UE, fonduri europene, bătaie. Schimbă temele și ideile așa de repede, nu apuc să notez aproape nimic. Regret că am renunțat la agendă și am lăsat-o acasă. Dialogul despre cum era pe vremea lui Ceaușescu durează cel mai mult. Încerc să-i înțeleg pe cei de peste 60 de ani care au – printre altele și amintiri plăcute (că deh, erau tineri!) Nu-mi iese cu domnișorica de la ALDE care s-a născut după revoluție. Cine i-a povestit ce i-a povestit ca s-o facă să viseze frumos, ori și-a bătut joc de ea, ori a experimentat comunismul fiind în altă țară.

Evident, după amintiri din comunism, e musai să-l pomenim și pe Putin. Domnul de la PSD e mare fan.

Am intrat la din ălea grele, PSD-istul povesteste despre cât de bine se câștigă-n Rusia dacă ești om serios, Putin eh, doar are imagine de rău dar e patriot! „Că toti vor în vest, ce să facem toti in vest?” 

Doamna de la UDMR n-a ratat nici un referendum până acum. Și la alegeri a fost de fiecare dată în secție, delegată. Anul ăsta se plânge, primim bani puțini, cu mult mai puțini decât un președinte de secție – și ar vrea să afle câți bani se aruncă de fapt cu porcăria asta. Și mai trebuie să stăm și două zile! Dar măcar ne distrăm, spune copilul de la PMP – care probabil nici până în ziua de azi nu știe cum a ajuns delegat din partea partidului lui Băsescu (Cine e Băsescu? Băsescu nu a fost președinte? Și are partid? Eu credeam că e partidul lui Ponta! Mai bine Băsescu, mama să nu audă de Ponta! Nici de Dragnea, nici de Ponta!)

Dacă aproape toți delegații au votat la prima oră, doamna de la UDMR tot nu-i convinsă că vrea („Mai ales că primesc de câteva zile mesaje de la Biserica Ortodoxă pe facebook! De ce să primesc eu mesaje de la ei dacă eu sunt reformată! Nesimițiti!”). Până la urmă nici nu o face. Se admiră în oglindă, mută degetul pe ecranul telefonului cu o viteză de până și eu sunt invidioasă. Urmărește tot felul de pagini și dă mai departe citate motivaționale și poezii. Ne citește și nouă, mai râde de una sigură. Apoi promite că duminică vine cu sarmale.

Ziua se întinde, lume puțină, până la final numărăm 93 de persoane. Mâine o să fie mai mulți, după biserică. Doamne-ajută, îngână PNL-ista. Să fie liniște, îngân eu. Fiecare cu ale lui.

Reclame

Un gând despre „Referendum 2018: sâmbătă

Adăugă-le pe ale tale

  1. Am citit cu plăcere, un soi de plăcere apusă dacă pot zice așa. În final, da! Fiecare rămâne cu ale lui,iar la un moment dat fiecare dispare cu tot cu ale lui. Natalitatea:alegerea fiecăruia…da…nu aș încuraja pe nimeni. Mulțumesc pentru articol!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: