Referendum 2018: duminică

Duminica am început-o devreme. Prea devreme. M-am urnit cu greu dintre așternuturi iar gândul că profețiile „duminica o să vină lume multă, după biserică sigur vin!” s-ar putea să se îndeplinească m-au făcut să n-am pic de chef de ziua ce stătea să înceapă. La secția deschisă la 7 fix a intrat prima persoană la 7:05. În trening și papuci de nuntă, rupt de somn. N-a comentat, n-am comentat nici noi. Până la 10 ritmul a fost parcă și mai lent decât sâmbătă, timp berechet de ascultat prostii. Despre Julio Iglesias, Fuego, despre importanța familiei, a unei mese calde. Despre județele din sudul țării care votează doar cu PSD. L-am ascultat pe băiatul de la PMP care nu știa ce-i cu partidul ăsta, băiat sărac dintr-un cătun din Gorj care și-a petrecut ultimii 8 ani din viață făcând naveta până la școală. Trezirea la 4 dimineața, mers pe jos până la drumul principal, așteptat după autobuz, ajuns la școală și apoi, același traseu, la întoarcere. A intrat la facultate printre primii, la Timișoara. Maică-sa face naveta Gorj – Spania, unde tatăl lui trăiește de ani buni. Bunica lui e din Coreea de Sud, cealaltă bunică e din Rusia. Povestește frumos, vorbește frumos, e enervant de politicos. Știe ce-i sărăcia. A trăit-o.

– Și cum naiba se face măi copile, că-n satul vostru toți votează PSD? Sunteți vai de capul vostru, drumuri nu au făcut, wc-ul tot în curte, nu ai un transport decent până la școală, ce naiba e în capul oamenilor de văd doar Dragnea (asta după ce-mi povestise că-n sat partidul de la putere a câștigat mai mereu).

– Să știți că mama nu mai votează cu ei! De când o fost la noi în sat și Dragnea i-o zis ce ai măi femeie, nu cobor eu în noroiul ăsta de la voi! s-o supărat tare de tot. I-a și zis câteva. Dar oamenii se uită la el ca la soare. Că e șmecher. Și uită unde a ajuns, e sus, că se știe învârti și știe să le facă pe toate să-i iasă bine. Oamenilor de acolo, din satul meu, asta le place. Șmecheria. Toți vor să fie ca el.

Domnul de la PSD intră și el în discuție. Protocoale, DNA, ia lasă-ne cu poveștile, dacă Dragnea e vinovat să-l aresteze, de ce nu-l arestează? Pentru că nu au dovezi, de aia, insistă el și-mi dau seama că lupta e pierdută din start.

Doamna de la UDMR e nervoasă că e plin facebook-ul de reclame pentru referendum – ăștia parcă știu că eu nici n-am votat și nici nu o să votez, nici de ciudă nu votez acum!

Doamna de la PNL se uită cu speranță către intrare, tresare de fiecare dată când ne trece pragul cineva și după ce votează îi roagă să sufle, ca să se usuce tușul ștampilei, să nu carecumva să anulăm votul. Cred că-și dorește tare, tare de tot să fie valuri după terminarea slujbei de la biserică dar dezamăgirea e cruntă. Puțină lume și după ora 12.

Continuăm discuțiile – spre după amiază intrăm în subiecte serioase, Dumnezeu, ce credem, de ce, pedepse, iad, rai. Atmosfera ar fi de-a dreptul sumbră dacă nu m-ar pufni râsul.

Se discuta despre oameni rai, oameni buni, despre cum trebuie sa ai grija ce faci, Dumnezeu ne pedepsește (zice PSD), nuuu, nu ne pedepsește (zice PMP), nu trebuie sa ne fie frica, liber arbitru etc (zice UDMR), nu ai voie sa zici „de ce” (zice PSD), God is love (zice UDMR) dar e si mult întuneric (zice PSD). (#facepalm) au ajuns la Biblie, cine o scris-o, sa gandim pozitiv, dar din păcate nu suntem asa cum ar trebui. Oamenii sunt păcătoși (zice ALDE), trebuie iertare (zice PSD), de ce ne-a pedepsit dumnezeu cu boala (intreaba PNL) #efectivNuMaiPot(de râs)

Încet, încet se lasă seara, eu una-s frântă după atâtea dialoguri. Îmi dau seama, pentru a câta oară în cele două zile că sunt absolut ruptă de realitatea de zi cu zi din țara asta. Pe când cred că le-am auzit pe toate, intră un domn, cred că-i de vârsta mea. Pare grăbit, ia repede ștampila, buletinul, intră-n cabină și apoi iese, parcă răsuflă ușurat.

– M-am tot gândit zilele ăstea dacă să vin ori ba. Dar apoi fetița mea m-a întrebat despre ce e vorba la votul ăsta. Și eu i-am spus că trebuie să votăm dacă bărbații se pot căsători cu bărbații și femeile cu femeile. Iar ea a exclamat: „Dar cum, tati, cum să fie voie să faci așa ceva?” Așa că am decis: vin să votez da, să schimbăm Constituția pentru ca normalul să fie normal.

Doamnei de la PNL mai că nu i se umezesc ochii de emoție. Doamna de la UDMR își dă ochii peste cap și cască lung. Eu aș vrea să-l rog să-mi definească normalul ăsta. Aș vrea, tare aș vrea să-mi spună cum s-ar simți dacă într-o zi, fetița lui decide că iubește o Maria sau o Ana și cineva i-ar interzice să o facă. Aș vrea să dar nu o fac. Rămân cu un gust amar. Trebuie să închidem ușa. E timpul să numărăm. Evident, da-ul iese câștigător dar prezența e undeva la nivelul „unui picior de broască”, remarcă domnul de la PSD.

Mă voi duce și eu în pelerinaj cu sacu’ (aproape gol) și pentru asta, înainte, vine jandarmul să-mi dea să semnez ceva. evident, mă pun să citesc. 
– E, domnișoara, nu-i nimic ascuns, stati linistita!
– E de la USR, ăștia verifica tot, le zice nenea de la PSD 
#proud #livedelareferendum #gata

Chiar gata.

Concluzii? Nu prea am. E drept, m-am distrat copios timp de două zile dar am realizat că ruptura între noi e mare și de lată și de greu de trecut. Am realizat că nu-i musai să ai școală ca să ai mintea deșteptată, că e tare dar tare ușor să bagi în sperieți oamenii cu chestii despre care nu știu mare lucru și doamne, doamne bine-i să ai răbdare să le explici. Unii chiar te vor asculta (mai ales dacă nu-i iei cu ifose și de sus)

Ce am mai aflat? Că e fain să ai oameni buni în preajmă, că-s mulți cei care m-au urmărit timp de două zile și s-au distrat copios și că cele mai bune prăjituri din Timișoara sunt cele de la Tonka Delicii. Și acum, aștept, ah, cum aștept și Europarlamentarele ălea…

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: