De seară, cu Ion

Azi a fost zi de stat acasă. Inițial pentru mine, până la urmă pentru noi. Că ne-am pornit de dimineață dar pe drum l-au durut toate și cum el nu minte cu din ăstea, m-am speriat așa că am făcut cale-ntoarsă. Pe la 9 i-am cerut învățătoarei fișele, să le facem amândoi. S-a înroșit whatsapp-ul... Citește în continuare →

Reclame

#VremPiste pentru biciclete

Pe vremea când îmi făceam veacul și lăsam să treacă zilele tihnit, în orășelul din Grecia care n-avea nici trotuare, de piste de biciclete nici nu putea fi vorba, visam să fiu aici. După 2010 când noi doi ne-am făcut trei și veneam la Timișoara de câteva ori pe an, trăiam cu impresia că iarba... Citește în continuare →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: