#VremPiste pentru biciclete

Pe vremea când îmi făceam veacul și lăsam să treacă zilele tihnit, în orășelul din Grecia care n-avea nici trotuare, de piste de biciclete nici nu putea fi vorba, visam să fiu aici. După 2010 când noi doi ne-am făcut trei și veneam la Timișoara de câteva ori pe an, trăiam cu impresia că iarba verde de acasă nu-i doar o poveste ci chiar e. Poate e greu de crezut că am găsit loc de comparat orașul de pe malul mării cu orașul de pe Bega dar atunci (și chiar și acum) mi se părea că Timișoara-i un oraș locuibil. Nu neaparat rupt din soare și nici acoperit de superlative, dar mediu înspre bun. Că avea trotuare largi și bulevarde generoase, curățenie, mai multa disciplină, localuri cochete și o atitudine așa, mai de oraș occidental. Ah, da! Și avea piste de biciclete! După doi ani de trai aici, (pentru că am revenit în țară de mai bine de doi ani) în care le-am cam străbătut în lungul și latul orașului, recunosc: avem piste dar sunt proaste. Groaznic de proaste. Adevărul e, între noi fie vorba, că sunt și ele cum sunt cam toate-n orașul nostru. „Măcar s-a făcut ceva”-ul ăla care mă scoate din minți e pretutindeni, îmbibat în spirit local. Măcar avem piste. Nu contează că-ți sare ficatul și rinichii joacă țonțoroiul cam tot la 10 metri de plimbare, că de începe ploaia te duci în cap de numa’ piste verzi vezi. Nu contează că au făcut piste noi, noi, de la 0 acolo unde nu erau și-s făcute doar ca să fie bifate că n-au nici cap nici coadă dar au borduri unde ți-e lumea mai dragă. „Măcar s-a făcut ceva”-ul ăsta o să ne îngroape pe toți.

Până una alta, Timișoara nu stă-n aleșii ei (din păcate, din fericire? nici eu nu știu) și pe lângă și peste tot sunt oameni faini. Care fac. Echipa de la Verde pentru Biciclete a pus la punct o hartă a pistelor din Timișoara. Măcar s-a făcut ceva. 106 kilometri din care nici un metru nu-i 100% funcționabilă (sincer, să nu-ți vină să-ți iei lumea-n cap?!) Ca doar nu au fost făcute pe gratis ci din banii mei și-ai tăi și ai tuturor celor care trăiesc în orașul ăsta. Atunci, mă întreb – retoric și ca o blondă ce sunt – de ce nu pot fi făcute bine de la început dacă tot sunt făcute? Rea voință? Prostie? Dezinteres? Sau lasă că merge și așa? (altă vorbă de duh autohtonă)

Iar sar la de la subiect, dar mă aprind ca fitilul de la lumânare când e vorba de biciclete și piste.

Cum ziceam, Verde pentru Biciclete are un proiect Vrem Piste! pe numele lui.  Ce au făcut ei? Au inventariat pistele din oraș și le-au supus unei evaluări. Situația-i tragică, vă zic. Dacă nu mă credeți, aruncați un ochi aici . Să vedeți piste varză, (ne)conectivitatea lor și obstacole ca la jocurile pentru copii (boduri, gropi – era una pe bulevardul Michelangelo la intersecția cu Lego de dimensiunile unei găuri negre. Au astupat-o după vreun an. Bine că nu a căzut nimeni în/ prin ea!). Pe site există posibilitatea de a vedea clipuri filmate pe piste, ca să vă faceți singuri o părere (sau să-njurați mai cu foc). Eu mă plimb pe pagina asta de un ceas și încă n-am terminat (să mă minunez, să mă-ntreb ce naiba o fost în capul meu când am ales să revin aici, să mă întristez, să sper că poate, totuși… )

Concluzie? (că-i târziu și Ion vrea poveste): Din ce-am înțeles (și am citit și eu la Romina pe blog), întreg proiectul va fi făcut cadou primăriei. Mură-n gură dar nu contează. Măcar să se facă în sfârșit ceva. Bine.

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: