De seară, cu Ion

Azi a fost zi de stat acasă. Inițial pentru mine, până la urmă pentru noi. Că ne-am pornit de dimineață dar pe drum l-au durut toate și cum el nu minte cu din ăstea, m-am speriat așa că am făcut cale-ntoarsă. Pe la 9 i-am cerut învățătoarei fișele, să le facem amândoi. S-a înroșit whatsapp-ul de câte au venit, că Ion, pare-se, n-a prea avut stare de făcut săptămâna trecută și s-au strâns și s-au tot strâns. Așa că ne-am pus la ceas de seară cu pixul în mână. Mă rog, el să le facă, eu să stau lângă el și să rod degete că n-am voie să comentez. Teoretic.

– Ioane, ia te uită la bucata asta de text. Ce-i la cerința 4?

Buchisește (glumesc, de citit citește chiar foarte bine)

– Cică să scriu fragmentul preferat. Și să explic de ce-mi place. Pot să pun așa o linie din aia de genul nu-mi place nici un fragment?

– Hmmmm, nu. Ceva, ceva tot trebuie să-ți placă. (acum îmi pică fisa, l-aș fi putut pune să explice de ce nu-i place, dar bine-ar fi de aș avea mintea de pe urmă)

– Bun. Atunci propoziția asta-mi place. Prima. Bunicul sapă în grădină (*mă rog, nu e exact așa, dar asta e ideea).

– Ok, de ce-ți place fragmentul ăsta?

– Pentru că e scurt.

– Ioane, bagă și tu o explicație mai lungă. Mai nu știu, detaliată?

– Bine. Îmi place pentru că… dar de fapt nu-mi place. Nu-mi place deloc textul, nu pot să mint.

– Băi, Ioane, bagă și tu acolo, o abureală. Că-ți amintește de bunicul din Grecia. Uită, ăsta e un exemplu.

– Nu. Nu pot să spun asta. Pentru că nu-mi amintește.

Fac tumbe-n mintea mea și mă concentrez să nu mă dau cu capu de pereți.

– Ok. Atunci altceva. Orice.

– O să scriu că mă pune pe gânduri! Fragmentul acesta mă pune pe gânduri.

– Te pune pe gânduri? Ce gânduri?

– Când îl citesc mă gândesc că textul e absolut groaznic. Ăstea-s gândurile mele. Ăstea-s gândurile mele când văd fragmentul preferat. Care nu e preferat, că n-am fragment preferat că toate-s groaznice. Dar dacă tot am scris, ăstea-s gândurile. E bine acum?

O fi.

Reclame

Un gând despre „De seară, cu Ion

Adăugă-le pe ale tale

  1. E genial Ion.
    Explicatia lui despre gandurile care-i vin in fata cerintei asteia( care-mi aminteste de vesnica intrebare la limba romana din timpuri stravechi_ acu 35 de ani_” Ce am inteles noi din acest text?”
    Eu nu as fi avut curajul sa-mi scriu gandurile sincere la aceasta intrebare, dar cred ca este foarte util sa o faci.
    Iti spui parerea sincera , fara frica, te validezi, constientizezi ca e mai importanta parerea ta , argumentata, decat rezolvarea unui exercitiu asa…sa fie facut.😄
    Am descoperit recent blogul tau, am citit foarte putin despre scoala Babel si sunt cu gura cascata: wow!Deci se poate si altfel!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: