Unde-i inima?

M-am trezit ieri, la ceas de centenar, cu dor de ducă. Nu prea-mi plac festivitățile de nici un fel, toate trebuie-urile care se încolăcesc la picioarele noastre și care pe mine una simt cum mă sugrumă. Nu-s nici mândră, nici energie pentru lamulțani și inimioare tricolore n-am avut (nici ieri și niciodată). Cred că te naști undeva și dacă ai noroc ăsta poate fi un lucru bun ori ba. Eu m-am născut aici și asta a venit la pachet cu un veșnic dor de ducă. Când eram mai tânără, visam să las Timișoara pe Cluj. Am făcut-o. Apoi Clujul pe zări mai îndepărtate. Am făcut-o și pe asta. De acolo am revenit la Timișoara de unde am luat-o din nou din loc. 10 ani la rând am numit alte locuri acasă și am revenit într-un final aici, nu pentru că m-ar fi tras inima ci pentru că la ora deciziei, asta părea a fi cea mai înțeleaptă. Dacă mâine-mi iese în cale motiv de a lua din loc, n-aș ezita nici o secundă. Între  noi fie vorba, cred că vorbele-s mai mari decât fapta. Știu că aș ezita și asta doar pe motiv de Ionuț care nu-i încă pregătit să o ia din nou de la 0 în alt loc. Pe ta-su l-am obișnuit deja.

Ieri am petrecut nu departe de aici – ca număr de kilometri, dar la ani lumină în alte aspecte. Am revenit cătrănită și ofticată, o fi iar la mine problema că visez să se rezolve toate repede și peste noapte. Între timp mi-a trecut. A venit cutia cu tot felul de la mama soacră și între o gură plină cu Lacta și biscuiți Miranda, în timp ce mă jucam pierdută-n gânduri cu brelocul nou, mi-am dat seama că până la urmă nici nu contează unde suntem cât timp suntem… acum. Siropeala cu Home is where your heart is, nici nu-i chiar așa de pe lângă (mine). Inima mea, acum, fix acum, e acolo unde-i K și Ion. Unde-i Teo și ai ei. Balamucul. Unde-i buni Maia care face supă de tăieței și bunu Tinu care ne fugărește și ne grăbește. Acolo unde vin pachetele cu bunătăți de la cealaltă acasă. Acolo unde-i colțul meu, cu cărțile mele, cu pernele și pătura cu steluțe. Unde prietenii știu că-mi plac broscuțele de la Cluj. Unde găsesc înțelegere și deschidere și oameni care vor să ajute. Inima mea e acolo unde-s toți cei dragi mie. Acum e aici. A voastră unde-i?

P.S. Am două posturi preferate de radio, unu-i FM4 de la Viena și Home din Chalkida. Azi a venit brelocul de la cel de-al doilea. Să-l port și să-l arăt și să aștept să mă-ntrebați ce-i Home și să vă zic. Să ascultați și voi. 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Creează un sit web gratuit sau un blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

Pisica Neagră

We're all mad here!

Ana - O mamă curioasă

Poveștile și curiozitățile unei mame imperfecte

Andrei Albu

Blogger, IT-st, om cu chitară

Garden Walk Garden Talk

The Greater Garden of Nature

Corina Ozon

Colecționar de povești, hacker de minți și sentimente, furnizor de stări.

Blogul Monicăi S

Primul meu jurnal online pe un CMS

imaginecontinua

Lumea de altadata si cea de azi.....

smartbabyfilip

curiozităţile şi strădaniile unei mame în secolul XXI

luizapuia

Cuvintele potrivite sunt mereu simple..

Lecturi de mamica

recenzii carti, timp liber, dezvoltare personala, parenting

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

%d blogeri au apreciat asta: