Serbarea noastră

Săptămâna trecută am fost la evenimentul de final de an de la școala lui Ionuț. Nu mă mai satur de momentele petrecute în mijlocul lor! În Grecia Ionuț a avut noroc să meargă la o grădiniță la care serbările erau exact ca și cele de la cea mai faină școală din univers, așa că în... Continuă să citești →

Reclame

Cum își găsesc copiii drumul?

Am o listă scurtă de oameni pe care-i urmăresc cu drag când vine vorba de parenting și/ sau educație. Pentru mine, la capitolul părințeală, unul singur e cel care m-a atins la suflet și în ale cărui exemple și reacții m-am regăsit de la primele rânduri citite (v-am tot povestit eu despre asta și cu... Continuă să citești →

Încrederea în sine e un dar

Am început ziua cu noi decizii: - Astăzi îmi aleg singur hainele. Gata, eu aleg cu ce haine merg îmbrăcat la școală! mă avertizează Ion cu noaptea-n cap. - Ok. Știi unde-s. Îl aud cum deschide dulapul, exclamă tot felul, cântă. - Ai ales? - Da. Azi îmi iau tricoul ăsta gri cu dinozauri. -... Continuă să citești →

Coincidențe

M-am trezit cu noaptea-n cap pentru că-i greu să te țină somnul când sufletul ți-e plin de elan și entuziasm. Ieri am ajuns acasă târziu, cu un zâmbet tâmp, întins pe toată fața pentru că ziua mi-a fost una lungă dar al naibii de frumoasă. Plină de coincidențe și oameni faini, de energie și lumină... Continuă să citești →

Una rece, alta caldă

Am o pauză cu stat acasă câteva zile - încă nu e gata! și-s plină de gânduri și ruptă-n bucăți. Am oscilat între susuri și josuri, faze bune și roz și altele mai puțin. Vinerea am petrecut-o cu diverse treburi - am ajuns un ceas și la cortul de lângă Bega unde se strâng semnături... Continuă să citești →

câte-n lună și în stele

În toți cei 37 de ani ai mei (27 e cifra oficială dar acum suntem între prieteni) nu știu dacă am câștigat chestii mai multe la număr ca degetele de la o mână. Nu pot uita primul pager pe care l-am primit în liceu sau lozul de la Viena (pe care consortul l-a declarat semnul... Continuă să citești →

Sărbători liniștite!

Sunt înconjurată de ouă, flori și Hristoși pe cruce. Oriunde-mi întorc ochii, mai dau peste câte un iepuraș sau cozonac sau urări. Eu una nu mă simt mai curată zilele ăstea, nici mai bună, nici mai aproape de cele divine. Ăstea ar cam trebui să fie de zi de zi așa că, sincer vorbind, singurul... Continuă să citești →

Vine Oana Moraru la Timișoara…

... și eu o aștept ca și când. O urmăresc de multă vreme. Îmi merg la suflet toate vorbele ei, le citesc cu poftă și-mi doresc, doamne, cum îmi doresc, să fie mulți, tot mai mulți cei care o ascultă și-i urmează sfaturile. Un lucru ce-mi place tare în România, un lucru pe care-l apreciez... Continuă să citești →

Cartea bate filmul? (2)

Întotdeauna. Am mai povestit eu despre asta și cu alte ocazii, dar văd că-i musai să repetăm experiența ca să ne punem în ramă convingerea. Ieri ne-am trezit, spontan, că vrem să mergem la cinema. La Timișoara dacă vrei să mergi la film n-ai prea multe opțiuni - Mall-ul vechi care-i mai aproape dar mai... Continuă să citești →

Blog la WordPress.com.

SUS ↑

Cu o moarte toti suntem datori, dar cui dracu' ? Doresc sa platesc !

Nu-mi pare rau ca plec, imi pare rau ca am venit.

Me and my monkeys

Times are bad. Children no longer obey their parents, and everyone is writing a book.

ŞI BLONDELE GÂNDESC

o blonda cazuta .... pe ganduri

%d blogeri au apreciat asta: